1 Când regele canaanit al Aradului – cel care locuia în zona numită Neghev – a auzit că Israel venea spre Atarim, a plecat să lupte împotriva lui; şi cu acea ocazie, a luat câţiva prizonieri. 2 Atunci Israel a făcut un jurământ lui Iahve, zicând: „Dacă vei face ca acest popor să piardă lupta în faţa noastră, vom distruge toate oraşele lui.” 3 Iahve a făcut ce Îi solicita Israel; şi astfel, canaaniţi au fost la discreţia lor. Evreii le-au distrus total atât poporul, cât şi oraşele. Acel loc a fost numit Horma. 4 De la muntele Hor, au plecat pe drumul care conducea spre Marea Roşie – ca să ocolească teritoriul lui Edom. Dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum; 5 şi a protestat verbal împotriva lui Iahve şi împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în deşert? Nu mai avem nici pâine, nici apă; şi ni s-a dezgustat sufletul de această mâncare fără nicio valoare!” 6 Atunci Iahve a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi. Aceştia i-au muşcat pe israelieni; şi mulţi oameni din popor au murit. 7 Ceilalţi au venit la Moise şi i-au spus: „Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva lui Iahve şi împotriva ta. Roagă-te lui Iahve, cerându-I să alunge aceşti şerpi din zona noastră.” Atunci Moise s-a rugat pentru popor. 8 Iahve i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi suspendă-l în partea de sus a unui par. Oricine este muşcat şi va privi spre el, nu va mai muri.” 9 Astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz; apoi l-a înălţat pe un par. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele de bronz, trăia. 10 Israelienii au plecat de acolo şi şi-au stabilit tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au stabilit tabăra la Ie-Abarim, în deşertul care este în faţa Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au stabilit tabăra în valea Zered. 13 Au plecat şi de acolo; şi şi-au stabilit tabăra dincolo de (apa) Arnon care provine din teritoriul amoriţilor şi curge prin deşert. Arnon este zona-limită între teritoriul moabiţilor şi cel al amoriţilor. 14 Aşa se explică de ce se spune în „Cartea războaielor lui Iahve”: „[…] Vaheb, în Sufa, împreună cu văile lui nisipoase; Arnonul 15 şi albiile largi ale văilor lui care continuă până în zona Arului şi se termină aproape de teritoriul Moabului.” 16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână, Iahve i-a zis lui Moise: „Adună poporul într-un loc; şi Eu îi voi da apă.” 17 Atunci Israel a cântat acest cântec: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi despre ea: 18 despre fântâna pe care au săpat-o prinţii! Ea a fost făcută de nobilii poporului: aceia care aveau sceptre şi toiege!” Apoi poporul a plecat din deşert spre Matana; 19 din Matana au ajuns la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului. De acolo, de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deşertul. 21 Israel a trimis nişte reprezentanţi lui Sihon, care era regele amoriţilor, ca să îi spună: 22 „Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii; şi nu vom bea apă din fântâni. Ci vom merge doar pe drumul regelui până vom traversa ţara ta.” 23 Dar Sihon nu i-a permis Israelului să îi traverseze teritoriul; ci şi-a adunat toţi oamenii, a venit să lupte împotriva lui Israel în deşert şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Dar Israel l-a învins, tăindu-i oamenii cu sabia. Apoi a devenit proprietarul acelei zone – de la Arnon la Iaboc – până la teritoriul amoniţilor. Aceştia îşi întăriseră zona-limită a teritoriului. 25 Israel a luat prin luptă toate oraşele amoriţilor şi a locuit în ele – inclusiv în Heşbon şi în toate satele care se erau în jurul lui. 26 Heşbonul era oraşul-reşedinţă al lui Sihon – regele amoriţilor. El luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest teritoriu până la Arnon. 27 Aşa se explică de ce zic poeţii: „Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit! Să fie fortificat oraşul lui Sihon! 28 Un foc a ieşit din Heşbon; o flacără a venit din oraşul lui Sihon. Ea a consumat Arul – care aparţinea Moabului – şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului. 29 Vai de tine, Moab! Eşti distrus, popor al lui Chemoş! Ţi-ai risipit fiii şi ţi-ai dat fiicele sclave lui Sihon – regele amoriţilor! 30 Noi i-am spulberat, am distrus Heşbonul până la Dibon, am devastat totul până la Nofah, al cărui teritoriu ajunge până la Medeba!” 31 Astfel, Israel a locuit în ţara amoriţilor. 32 După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israelienii au cucerit satele din jurul lui şi i-au alungat pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au mers pe drumul spre Başan. Og – regele Başanului – a venit înaintea lor împreună cu toţi oamenii lui, ca să se lupte cu israelienii la Edrei. 34 Iahve i-a zis lui Moise: „Să nu îţi fie frică de el; pentru că Eu l-am făcut să fie la discreţia ta cu tot cu poporul şi teritoriul pe care îl deţine. Să îi faci exact ce i-ai făcut lui Sihon – regele amoriţilor – care locuia în Heşbon.” 35 Astfel, ei au lovit atât pe Og, cât şi pe fiii lui împreună cu tot poporul care era cu ei. Israelienii i-au decimat până nu a mai rămas niciun supravieţuitor. Apoi au luat acel teritoriu în proprietatea lor.