1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino urgent la mine! Ascultă vocea mea când strigă după ajutor spre Tine! 2 Doresc ca rugăciunea mea să fie ca tămâia înaintea Ta; iar ridicarea mâinilor mele să fie ca sacrificiile de seară. 3 Doamne, înfrânează dorinţa gurii mele de a vorbi. Păzeşte uşa buzelor mele! 4 Nu lăsa inima mea să devieze spre ce este rău. Să nu se îndrepte spre faptele rele ale oamenilor care comit nedreptatea. Nu îmi permite să mănânc din delicatesele lor. 5 Să mă lovească omul corect, pentru că el manifestă bunătate (atunci când acţionează)! Să mă certe el, pentru că nu îmi voi feri capul de un asemenea „ulei”! Dar rugăciunea mea va fi (concepută) tot împotriva faptelor rele ale celor nedrepţi! 6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor, vor lua în considerare cuvintele mele plăcute. 7 Oasele noastre împrăştiate la intrarea în locuinţa morţilor sunt ca pământul arat şi brăzdat. 8 Dar eu spre Tine îmi îndrept ochii! Doamne, Stăpânul meu, la Tine caut adăpost! Nu îmi abandona sufletul! 9 Păzeşte-mă de capcanele pe care mi le-au pus duşmanii şi de acelea instalate de oamenii care comit nedreptatea. 10 Doresc ca cei răi să se prindă în capcanele lor, iar eu să scap!