142
1 Strig, chemându-L pe Iahve. Vocea mea strigă spre Iahve, cerând mila Lui.
2 Îmi prezint cererea înaintea lui Iahve. Vorbesc despre necazul meu înaintea Lui.
3 Când spiritul îmi este întristat, Tu îmi cunoşti comportamentul. Ei mi-au pus capcane mascate pe drumul pe care merg.
4 Priveşte la dreapta şi constată că nu este nimeni care să mă ajute! Am rămas fără adăpost; şi nu este nimeni care să simtă împreună cu mine!
5 Doamne, eu te chem zicând: „Tu eşti adăpostul meu şi moştenirea mea pe pământul oamenilor vii!”
6 Ascultă-mă când strig (spre Tine); pentru că sunt foarte trist! Salvează-mă de persecutorii mei, pentru că îmi sunt superiori în forţă!
7 Scoate-mă din închisoare; şi Îţi voi lăuda numele! Cei corecţi se vor aduna în jurul meu când îmi vei face bine!