1 Ai milă de mine, Dumnezeule. Ai milă de mine, pentru că la Tine îmi caut salvarea! Doresc să stau protejat la umbra aripilor Tale – până va trece necazul. 2 Strig spre Dumnezeul Foarte Înalt, spre Cel care mă susţine. 3 El dă ordin din cer; şi mă salvează. Îl face pe persecutorul meu să îi fie ruşine! Dumnezeu Îşi trimite (în favoarea mea) bunătatea şi caracterul Său care nu se schimbă. 4 Sunt în mijlocul leilor. Mă culc printre animale sălbatice. Ei sunt, de fapt, oameni cu dinţi ca lăncile şi ca săgeţile. Au o limbă care este (ca) o sabie tăioasă. 5 Dumnezeule, să fii înălţat mai sus decât cerul; şi gloria Ta să fie pe(ste) întregul pământ! 6 Ei puseseră o capcană pentru paşii mei; şi sufletul îmi era foarte afectat de durere. Îmi săpaseră o groapă; dar tocmai ei au căzut în ea. 7 Dumnezeule, inima mea este pregătită. Sunt pregătit în inima mea; şi voi cânta. Voi produce sunete cu instrumentele mele. 8 Sufletul meu, trezeşte-te! Treziţi-vă şi voi, harpă şi liră! Voi trezi prima apariţie a luminii zilei! 9 Doamne, Te voi lăuda printre popoare. Îţi voi cânta între celelalte naţiuni; 10 pentru că bunătatea Ta este înaltă şi ajunge până la cer, iar consecvenţa caracterului Tău ajunge până la nori. 11 Înalţă-Te deasupra cerului, Dumnezeule; şi gloria Ta să fie peste întregul pământ!