1 Oare voi, conducătorii, chiar vorbiţi numai ce este corect? Fiii ai oamenilor, oare sunteţi voi capabili să judecaţi nepărtinitor? 2 Nu; ci în inima voastră concepeţi nedreptăţi; şi mâinile voastre împart violenţa în ţară. 3 Acei oameni au un caracter degradat încă din timpul când se dezvoltă în uter. Cei care (ulterior) spun minciuni, se rătăcesc chiar înainte să fie născuţi. 4 Veninul lor este ca acela produs de şarpe şi ca al cobrei surde care şi-a închis urechea 5 şi nu aude ce spun vrăjitorii, oricât de bine concepute ar fi descântecele lor. 6 Dumnezeule, rupe-le dinţii din gură! Doamne, scoate colţii acestor lei! 7 Să se scurgă la fel ca apa! Când ei îşi încordează arcul, săgeţile lor să fie oarbe! 8 Să ajungă la fel ca melcul care se topeşte mergând şi ca un făt născut înainte de vreme care nu a văzut soarele! 9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini – verzi sau uscaţi –, El îl va mătura pe omul rău! 10 Cel corect se va bucura când va vedea că este răzbunat şi când îşi va spăla picioarele în sângele omului rău. 11 Atunci ceilalţi oameni vor zice: „Evident, omul corect este recompensat! Există un Dumnezeu care judecă pământul!”