1 Apoi Nahaş – regele amoniţilor – a murit; şi în locul lui a guvernat fiul lui. 2 David a zis: „Voi demonstra loialitate faţă de Hanun – fiul lui Nahaş; pentru că şi tatăl lui a fost loial faţă de mine.” David a trimis din partea lui nişte reprezentanţi ca să îl susţină sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui lui. Când slujitorii lui David au ajuns la Hanun pe teritoriul amoniţilor ca să îl susţină sufleteşte, 3 conducătorii amoniţi i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să îl onoreze pe tatăl tău, când îi trimite pe aceşti oameni care pretind că au venit să te susţină sufleteşte? În realitate, slujitorii lui au venit la tine ca să îţi observe, să îţi spioneze şi să îţi cucerească teritoriul.” 4 Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba, le-a tăiat hainele pe jumătate până la mijlocul corpului şi i-a lăsat să plece. 5 Aşa au plecat ei de la Hanun. Când a fost informat David despre ce li s-a întâmplat acelor bărbaţi, a trimis un mesaj celor care fuseseră atât de mult ridiculizaţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba; şi apoi să vă întoarceţi!” 6 Constatând că se făcuseră urâţi lui David, Hanun şi amoniţii au dat o mie de talanţi de argint pe care i-au trimis ca plată pentru dotarea cu nişte care şi cu nişte călăreţi din Aram-Naharaiim – din regatul arameu care era în zona Maaca şi în Ţoba. 7 Au plătit treizeci şi două de mii de care şi pe regele din Maaca. Astfel, el urma să participe (în alianţă cu Hanun) împreună cu armata lui (împotriva lui Devid şi a armatei lui). Toţi aceştia au venit şi şi-au instalat tabăra la Medeba; iar amoniţii s-au strâns din oraşele lor, ca să participe la război. 8 Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată armata (de care dispunea): erau numai luptători remarcabili. 9 Amoniţii au ieşit din oraş şi şi-au ocupat poziţiile de luptă la intrarea lui. Regii care au venit să îi ajute, s-au aşezat în câmp deschis. 10 Ioab a văzut că urma să lupte şi în faţă şi în spate. În consecinţă, a ales o parte dintre luptătorii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor. 11 Apoi a pus restul armatei sub comanda fratelui lui numit Abişai – mobilizându-i împotriva amoniţilor. 12 Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă vor domina, să vii să mă ajuţi; iar dacă te vor domina amoniţii, te voi ajuta eu. 13 Demonstrează-ţi forţa şi încurajează-te, luptând pentru poporul nostru şi pentru oraşele Dumnezeului nostru. Şi să se întâmple ce va dori Iahve!” 14 Atunci când Ioab i-a atacat pe aramei cu armata lui, aceia au fugit din faţa israelienilor. 15 Văzând că arameii fug, amoniţii au fugit şi ei din faţa lui Abişai – fratele lui Ioab – şi s-au retras în oraş. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim. 16 Constatând că au fost învinşi de Israel, arameii au trimis mesageri la arameii de dincolo de râu, pe care i-au adus de acolo conduşi Şofac – conducătorul armatei lui Hadad-Ezer. 17 Când a auzit David despre acest lucru, i-a adunat pe toţi israelienii, a traversat Iordanul, a apărut înaintea acelora şi a ocupat poziţii de luptă împotriva lor. După ce David a ocupat poziţii de luptă împotriva arameilor, s-au implicat intens în luptă. 18 Arameii au fugit din faţa lui Israel. David le-a omorât arameilor şapte mii de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de luptători care se deplasau (în luptă) cu picioarele lor. L-a mai omorât şi pe Şofac, care era conducătorul armatei lor. 19 Când au constatat că au fost învinşi de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David şi i s-au subordonat. Şi astfel, arameii nu au mai avut curajul să îi ajute pe amoniţi.