1 Apoi regele David a zis întregii adunări: „Acest fiu al meu care se numeşte Solomon – singurul pe care l-a ales Dumnezeu (să rămână în locul meu ca rege) – este tânăr şi fără experienţă (de viaţă), iar lucrarea este atât de mare; pentru că Templul nu este pentru un om, ci pentru Dumnezeul care se numeşte Iahve. 2 Am pregătit cu tot interesul pentru casa lui Dumnezeu: aur pentru ce va fi din aur, argint pentru ce trebuie să fie din argint, bronz pentru ce trebuie să fie din bronz, fier pentru ce trebuie să fie din fier şi lemn pentru ce trebuie să fie din lemn. Am mai pregătit pietre de onix care vor fi fixate pe monturi, pietre de antimoniu şi toate celelalte pietre preţioase de diferite culori. Am adunat şi pietre de alabastru din abundenţă. 3 Pasiunea mea pentru casa lui Dumnezeu m-a determinat ca pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru sfântul sanctuar, să ofer pentru casa Dumnezeului meu bogăţiile mele care constau în aur şi în argint. 4 Astfel, donez trei mii de talanţi de aur – adus din Ofir – şi şapte mii de talanţi de argint pur. Aceste metale vor fi folosite pentru poleirea pereţilor clădirilor 5 şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşterii. Ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Deci cine mai participă astfel, dedicându-se astăzi lui Iahve?” 6 Conducătorii familiilor, conducătorii triburilor poporului Israel, conducătorii grupurilor de o mie şi ai celor de o sută de persoane, împreună cu aceia responsabili cu lucrarea regelui, şi-au adus şi ei donaţiile. 7 Au dat astfel pentru lucrarea de la casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur şi zece mii de darici de aur; apoi zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de bronz şi o sută de mii de talanţi de fier. 8 Cine a avut pietre preţioase, le-a donat pentru tezaurul casei lui Iahve. Gherşonitul Iehiel fusese desemnat să aibă grijă de acel tezaur. 9 Poporul s-a bucurat de donaţiile pe care le-a făcut, pentru că le-a dăruit lui Iahve din toată inima. Şi regele David s-a bucurat foarte mult. 10 Apoi David a binecuvântat pe Iahve înaintea întregii adunări, zicând: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, să fii binecuvântat, Tu, care eşti Părintele nostru, pentru eternitate! 11 Doamne, ale Tale sunt: faima, forţa, gloria, victoria şi maiestatea – atât în cer cât şi pe pământ! Doamne, Tu eşti Stăpân (absolut) şi Te înalţi ca Suveran peste toate! 12 Bogăţia şi gloria vin de la Tine. Tu eşti Stăpân peste toate. În mâna Ta este forţă şi autoritate. Mâna Ta poate să înalţe şi să susţină pe oricine. 13 Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm gloriosul Tău nume. 14 Ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi capabili să Îţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate; şi ce Ţi-am oferit, am primit din mâna Ta. 15 Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi pelerini – la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără speranţă. 16 Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vine toată această abundenţă de lucruri pe care le-am strâns ca să construim o casă numelui Tău care este sfânt; şi totul Îţi aparţine! 17 Dumnezeul meu, ştiu că Tu te uiţi atent la inimă şi Îţi place să o găseşti curată. Eu am făcut toate aceste donaţii cu o inimă curată; şi am privit cu bucurie la poporul Tău care este aici, când Ţi-a adus darurile lui. 18 Doamne – Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, strămoşii noştri – păstrează pentru totdeauna această dorinţă în inima poporului Tău; şi ţine-le inima aproape de Tine! 19 Iar fiului meu care se numeşte Solomon, dă-i o inimă total dedicată respectării poruncilor Tale, declaraţiilor Tale şi regulilor Tale – ca să se conformeze tuturor cerinţelor lor şi să construiască Templul pentru care am făcut pregătiri.” 20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve!” Atunci toată adunarea a binecuvântat pe Iahve care este Dumnezeul strămoşilor lor. Ei s-au închinat cu toţii, aplecându-se înaintea lui Iahve şi a regelui. 21 În următoarea zi au adus lui Iahve sacrificii şi I-au oferit ca arderi integrale o mie de boi, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu sacrificiile de băutură. Au mai oferit multe alte sacrificii aduse din partea întregului popor Israel. 22 În acea zi au mâncat şi au băut în prezenţa lui Iahve cu mare bucurie. L-au proclamat rege a doua oară pe Solomon – fiul lui David – şi l-au uns (cu ulei) ca şi conducător (reprezentant) al lui Iahve (pentru popor). Pe Ţadoc l-au dedicat ca preot. 23 Solomon s-a instalat pe tronul lui Iahve, ca să guverneze în locul lui David, tatăl lui. El a avut succes; şi întregul popor Israel a ascultat de el. 24 Toţi conducătorii remarcabili şi toţi fiii regelui David s-au subordonat regelui Solomon. 25 Iahve l-a înălţat pe Solomon înaintea întregului popor Israel; şi a făcut să aibă o guvernare mai reuşită decât a oricărui alt rege al poporului Israel care a fost înainte de el. 26 David – fiul lui Işai – a guvernat întregul popor Israel. 27 El a fost suveran al poporului Israel patruzeci de ani. La Hebron a guvernat şapte ani, iar la Ierusalim a guvernat treizeci şi trei de ani. 28 David a murit la o vârstă înaintată, după ce trăise multe zile şi acumulase multă bogăţie şi multă glorie. În locul lui David a guvernat fiul lui numit Solomon. 29 Faptele regelui David – de la primele şi până la ultimele – sunt scrise în „Cronicile vizionarului Samuel”, în „Cronicile profetului Natan” şi în „Cronicile vizionarului Gad”. 30 Acolo s-a consemnat atât guvernarea, autoritatea şi toate celelalte evenimente din viaţa lui David în (teritoriul numit) Israel, cât şi ce se întâmpla în toate regatele celorlalte ţări (înconjurătoare).