23
1 În al şaptelea an, Iehoiada a avut curajul să facă un legământ cu acei conducători care aveau în subordinea lor sute de oameni: cu Azaria – fiul lui Ieroham –, cu Ismael – fiul lui Iehohanan –, cu Azaria – fiul lui Obed –, cu Maaseia – fiul lui Adaia – şi cu Elişafat – fiul lui Zicri.
2 Ei au mers prin tot teritoriul numit Iuda, i-au adunat pe leviţi din toate oraşele din „Iuda” şi pe conducătorii familiilor lui Israel; apoi au venit cu ei la Ierusalim.
3 Întreaga adunare a ratificat un legământ cu regele în casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Acesta este fiul regelui! El va guverna – conform promisiunii făcute de Iahve urmaşilor lui David.
4 Deci vă comunic acum ce trebuie să faceţi. O treime din numărul preoţilor şi al leviţilor care vor intra în slujbă în ziua de Sabat, să stea ca paznici la intrări.
5 O (altă) treime să fie la palatul regelui; şi o altă treime la poarta temeliei. Tot poporul care s-a adunat, să vină în curţile casei lui Iahve.
6 Nimeni să nu intre în casa lui Iahve, cu excepţia preoţilor şi a leviţilor care trebuie să slujească. Lor li se va permite să intre – pentru că sunt sfinţi. Dar toţi ceilalţi din popor să respecte porunca lui Iahve.
7 Leviţii trebuie să stea în jurul regelui – fiecare om având arma lui în mână. Oricine va intra în casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege atunci când va ieşi şi atunci când va intra.”
8 Leviţii şi toţi oamenii din teritoriul numit Iuda au făcut exact cum le-a ordonat preotul Iehoiada. Astfel, fiecare conducător şi-a luat oamenii – atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă atunci – pentru că preotul Iehoiada nu permisese niciunui grup să plece de acolo.
9 Apoi preotul Iehoiada le-a dat comandanţilor care aveau în subordine sute de oameni, lăncile şi scuturile – atât pe cele mari cât şi cele mici – care aparţinuseră regelui David şi care erau în casa lui Dumnezeu.
10 Toţi oamenii care formau acel popor – fiecare având arma în mână – s-au aşezat în jurul regelui, din partea dreaptă a casei până în cea stângă, aproape de altar şi de zidurile ei.
11 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, căruia i-a pus coroana pe cap şi i-a dat în mână declaraţia. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns (cu ulei) strigând: „Trăiască regele!”
12 Când a auzit Atalia zgomotul produs de vocea poporului care alerga şi care îl aclama pe rege, a venit spre mulţimea de oameni care era adunată la casa lui Iahve.
13 A privit şi a văzut că regele stătea lângă stâlpul lui, la intrare. Comandanţii şi cei care sunau cu goarna, erau lângă rege. Tot poporul se bucura şi suna din goarne; iar cântăreţii cântau cântece de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a rupt hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!”
14 Preotul Iehoiada i-a trimis spre ea pe comandanţii sutelor de luptători care conduceau armata, zicându-le: „Scoateţi-o dintre rânduri; şi oricine o va urma, să fie omorât cu sabia!” S-a întâmplat aşa pentru că preotul mai zisese: „Să nu o omorâţi în casa lui Iahve!”
15 Au arestat-o în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui şi intenţiona să ajungă la poarta cailor. Şi au omorât-o acolo.
16 Iehoiada a ratificat un legământ. Acel legământ s-a făcut între el şi poporul care era împreună cu regele lui. Conform legământului, ei acceptau să fie poporul lui Iahve.
17 Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi statuile care existau acolo. Apoi l-au omorât în faţa altarelor pe preotul Matan.
18 Iehoiada a desemnat pe preoţii leviţi să supravegheze casa lui Iahve – exact cu îi repartizase David – ca să aducă lui Iahve arderile integrale, conform prevederilor scrise în legea lui Moise. Acea slujbă trebuie făcută în mijlocul bucuriei şi a cântecelor, conform regulii stabilite de David.
19 Paznicii stăteau la porţile casei lui Iahve şi nu permiteau să intre acolo niciun om care, dintr-un motiv sau altul, era necurat.
20 Apoi Iehoiada a plecat însoţit de conducătorii sutelor de luptători, de cei educaţi, de comandanţii poporului şi de tot restul poporului ţării. Ei au mers împreună cu regele – de la casa lui Iahve la palatul regal – trecând prin poarta de sus; şi l-au pus apoi pe tronul regal.
21 Tot poporul ţării s-a bucurat; iar oraşul a beneficiat de pace. Atalia nu mai trăia, pentru că fusese omorâtă cu sabia.