23
În al şaptelea an, Iehoiada a avut curajul să facă un legământ cu acei conducători care aveau în subordinea lor sute de oameni: cu Azaria – fiul lui Ieroham –, cu Ismael – fiul lui Iehohanan –, cu Azaria – fiul lui Obed –, cu Maaseia – fiul lui Adaia – şi cu Elişafat – fiul lui Zicri. Ei au mers prin tot teritoriul numit Iuda, i-au adunat pe leviţi din toate oraşele din „Iuda” şi pe conducătorii familiilor lui Israel; apoi au venit cu ei la Ierusalim. Întreaga adunare a ratificat un legământ cu regele în casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Acesta este fiul regelui! El va guverna – conform promisiunii făcute de Iahve urmaşilor lui David. Deci vă comunic acum ce trebuie să faceţi. O treime din numărul preoţilor şi al leviţilor care vor intra în slujbă în ziua de Sabat, să stea ca paznici la intrări. O (altă) treime să fie la palatul regelui; şi o altă treime la poarta temeliei. Tot poporul care s-a adunat, să vină în curţile casei lui Iahve. Nimeni să nu intre în casa lui Iahve, cu excepţia preoţilor şi a leviţilor care trebuie să slujească. Lor li se va permite să intre – pentru că sunt sfinţi. Dar toţi ceilalţi din popor să respecte porunca lui Iahve. Leviţii trebuie să stea în jurul regelui – fiecare om având arma lui în mână. Oricine va intra în casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege atunci când va ieşi şi atunci când va intra.” Leviţii şi toţi oamenii din teritoriul numit Iuda au făcut exact cum le-a ordonat preotul Iehoiada. Astfel, fiecare conducător şi-a luat oamenii – atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă atunci – pentru că preotul Iehoiada nu permisese niciunui grup să plece de acolo. Apoi preotul Iehoiada le-a dat comandanţilor care aveau în subordine sute de oameni, lăncile şi scuturile – atât pe cele mari cât şi cele mici – care aparţinuseră regelui David şi care erau în casa lui Dumnezeu. 10 Toţi oamenii care formau acel popor – fiecare având arma în mână – s-au aşezat în jurul regelui, din partea dreaptă a casei până în cea stângă, aproape de altar şi de zidurile ei. 11 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, căruia i-a pus coroana pe cap şi i-a dat în mână declaraţia. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns (cu ulei) strigând: „Trăiască regele!” 12 Când a auzit Atalia zgomotul produs de vocea poporului care alerga şi care îl aclama pe rege, a venit spre mulţimea de oameni care era adunată la casa lui Iahve. 13 A privit şi a văzut că regele stătea lângă stâlpul lui, la intrare. Comandanţii şi cei care sunau cu goarna, erau lângă rege. Tot poporul se bucura şi suna din goarne; iar cântăreţii cântau cântece de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a rupt hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!” 14 Preotul Iehoiada i-a trimis spre ea pe comandanţii sutelor de luptători care conduceau armata, zicându-le: „Scoateţi-o dintre rânduri; şi oricine o va urma, să fie omorât cu sabia!” S-a întâmplat aşa pentru că preotul mai zisese: „Să nu o omorâţi în casa lui Iahve!” 15 Au arestat-o în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui şi intenţiona să ajungă la poarta cailor. Şi au omorât-o acolo. 16 Iehoiada a ratificat un legământ. Acel legământ s-a făcut între el şi poporul care era împreună cu regele lui. Conform legământului, ei acceptau să fie poporul lui Iahve. 17 Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi statuile care existau acolo. Apoi l-au omorât în faţa altarelor pe preotul Matan. 18 Iehoiada a desemnat pe preoţii leviţi să supravegheze casa lui Iahve – exact cu îi repartizase David – ca să aducă lui Iahve arderile integrale, conform prevederilor scrise în legea lui Moise. Acea slujbă trebuie făcută în mijlocul bucuriei şi a cântecelor, conform regulii stabilite de David. 19 Paznicii stăteau la porţile casei lui Iahve şi nu permiteau să intre acolo niciun om care, dintr-un motiv sau altul, era necurat. 20 Apoi Iehoiada a plecat însoţit de conducătorii sutelor de luptători, de cei educaţi, de comandanţii poporului şi de tot restul poporului ţării. Ei au mers împreună cu regele – de la casa lui Iahve la palatul regal – trecând prin poarta de sus; şi l-au pus apoi pe tronul regal. 21 Tot poporul ţării s-a bucurat; iar oraşul a beneficiat de pace. Atalia nu mai trăia, pentru că fusese omorâtă cu sabia.