1 Ioaş avea vârsta de şapte ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. 2 Ioaş a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve – tot timpul cât a trăit preotul Iehoiada. 3 Iehoiada i-a ales două soţii; şi astfel, în familia lui Ioaş s-au născut fii şi fiice. 4 Apoi Ioaş a decis în inima lui să renoveze casa lui Iahve. 5 I-a convocat pe preoţi şi pe leviţi, cărora le-a zis: „Mergeţi în oraşele teritoriului numit Iuda şi strângeţi de la toţi israelienii taxa anuală. Ea va fi folosită pentru renovarea casei Dumnezeului vostru. Achitaţi-vă repede de această sarcină!” Dar leviţii nu s-au grăbit. 6 Regele l-a chemat pe Iehoiada care era preotul-şef; şi i-a zis: „De ce nu ai urmărit cu atenţie leviţii care erau însărcinaţi cu strângerea taxei de la populaţia din Ierusalim şi din teritoriul numit Iuda, conform regulii stabilite prin Moise – sclavul lui Iahve – taxă care fusese aprobată de adunarea lui Israel pentru cortul declaraţiei? 7 Acea păcătoasă numită Atalia şi fiii ei au devastat casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte care erau în ea!” 8 Atunci regele a poruncit să se facă o ladă pe care au pus-o afară, la poarta casei lui Iahve. 9 Apoi au anunţat în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim că oamenii trebuie să aducă pentru Iahve donaţia stabilită în deşert, pentru Israel, de Moise – sclavul lui Dumnezeu. 10 Toţi conducătorii şi întregul popor şi-au adus donaţia cu bucurie – până când s-a umplut acea ladă. 11 De fiecare dată lada era dusă de leviţi la administratorii regali. Atunci când constatau că era prea mult argint în ea –, venea scribul regelui împreună cu slujitorul preotului conducător; şi o goleau. Apoi leviţii o luau şi o duceau înapoi la locul ei. Aşa procedau în fiecare zi; şi astfel, ei au strâns mult argint. 12 Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor care executau lucrarea (de renovare) de la casa lui Iahve; iar aceia angajau zidari şi tâmplari care lucrau pentru renovarea casei lui Iahve. Ei plăteau şi lucrători în fier şi în aramă, care reparau casa lui Iahve. 13 Lucrătorii şi-au început activitatea; şi astfel, prin participarea lor, renovarea a înaintat până când au adus casa lui Dumnezeu într-o bună stare; şi au consolidat-o. 14 Când au terminat, au adus argintul rămas înaintea regelui şi a preotului Iehoiada. Din acel argint au făcut unelte pentru (activităţile din) casa lui Iahve: atât cele pentru slujbă, cât şi pentru arderile integrale. Au mai făcut cupe şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada, au fost aduse continuu arderi integrale la casa lui Iahve. 15 Iehoiada a murit bătrân, după ce a trăit multe zile. La moartea lui, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au înmormântat în oraşul lui David, în zona unde se înmormântau regii – pentru că făcuse numai bine în Israel, atât în relaţia lui cu Dumnezeu, cât şi în ce priveşte casa Lui. 17 După moartea lui Iehoiada, conducătorii din teritoriul numit lui Iuda au venit şi au demonstrat că se subordonează (condiţionat) regelui. Atunci regele a luat în considerare propunerile lor. 18 Au abandonat interesul pentru casa Dumnezeului strămoşilor lor numit Iahve şi au slujit imaginilor Astartei şi idolilor. Din această cauză, mânia lui Iahve a venit şi s-a manifestat împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda şi împotriva Ierusalimului. 19 Iahve le-a trimis profeţi ca să vorbească împotriva lor şi să îi întoarcă la El; dar poporul nu a acceptat să asculte ce i se spunea. 20 Atunci Spiritul lui Dumnezeu l-a umplut pe Zaharia – fiul preotului Iehoiada – care a stat în faţa poporului şi a zis: „Dumnezeu vă spune: «De ce aţi încălcat poruncile lui Iahve? Nu veţi avea prosperitate şi nu veţi reuşi! Pentru că L-aţi uitat pe Iahve, şi El vă va uita!»” 21 Dar ei au conceput un plan de anihilare a lui Zaharia; şi conform poruncii regelui, l-au omorât lovindu-l cu pietre în curtea casei lui Iahve. 22 Regele Ioaş au uitat tot binele pe care i-l făcuse Iehoiada – tatăl lui Zaharia – şi i-a omorât fiul… În timp ce murea, Zaharia a zis: „Iahve să vadă şi să judece!” 23 După un an de la moartea lui, armata Aramului a venit să lupte împotriva lui Ioaş. Ei au ajuns în teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim. Au distrus pe toţi conducătorii poporului şi au trimis toată prada regelui din Damasc. 24 Chiar dacă armata arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Iahve a făcut ca ea să învingă armata mult mai numeroasă a celor din teritoriul numit Iuda – pentru că Îl abandonaseră pe Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve. Astfel, arameii au pus în aplicare sentinţa pronunţată în urma faptelor lui Ioaş. 25 Când arameii au plecat de la el, l-au lăsat în mari chinuri. Slujitorii lui Ioaş au complotat împotriva lui din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada; şi l-au omorât în patul lui. Ioaş a murit; şi a fost înmormântat în oraşul lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormântul regilor. 26 Cei care au complotat împotriva lui Ioaş, au fost: Zabad – fiul amonitei Şimat – şi Iehozabad – fiul moabitei Şimrit. 27 Despre fiii lui şi despre multele profeţii care l-au vizat direct pe Ioaş şi renovarea casei lui Dumnezeu, este scris în „Relatarea cărţii regilor”. În locul lui Ioaş a guvernat fiul lui numit Amaţia.