1 Amaţia avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. 2 El a făcut ce este bine în relaţia lui cu Iahve; dar nu din toată inima. 3 După ce şi-a consolidat guvernarea, el i-a omorât pe slujitorii care îl omorâseră pe rege, adică pe tatăl lui. 4 Totuşi pe fiii lor nu i-a omorât – din cauza faptului că în acea lege numită Cartea lui Moise, este scrisă următoarea poruncă dată de Iahve: „Să nu îi omori pe părinţi pentru faptele copiilor lor, dar nici pe copii pentru faptele părinţilor lor; ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.” 5 Amaţia i-a strâns pe cei care locuiau în teritoriul numit Iuda, a organizat pe toţi urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin conform familiilor şi conducătorilor de mii şi de sute de oameni; apoi i-a numărat pe toţi cei care aveau cel puţin douăzeci de ani. Astfel, el a găsit trei sute de mii de oameni speciali, capabili să participe la luptă şi să folosească lancea şi scutul. 6 A mai plătit o sută de mii de luptători remarcabili din teritoriul numit Israel, dându-le o sută de talanţi de argint. 7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis: „Nu lua cu tine armata din teritoriul numit Israel; pentru că Iahve nu este aliatul lui Israel şi nu va lupta pentru toţi aceşti urmaşi ai lui Efraim! 8 Chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti în faţa duşmanului; pentru că El are forţă atât să ajute cât şi să anihileze pe cineva!” 9 Amaţia i-a zis omului lui Dumnezeu: „Dar acum, eu am dat deja o sută de talanţi celor din teritoriul numit lui Israel!” Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Iahve poate să îţi dea (înapoi) mult mai mult decât atât!” 10 Amaţia şi-a despărţit oamenii de grupul venit din teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim. Apoi i-a trimis pe acei oameni acasă. Ei au fost foarte supăraţi pe cei din teritoriul numit Iuda; şi s-au întors acasă înfuriaţi. 11 Amaţia s-a pregătit; şi şi-a condus poporul în Valea Sării. Acolo au omorât zece mii de oameni din Seir. 12 Cei din teritoriul numit Iuda au capturat zece mii de bărbaţi vii, pe care i-au urcat pe vârful unei stânci; apoi i-au aruncat de-acolo – astfel încât toţi aceia au murit. 13 În acel timp, grupul pe care Amaţia îl trimisese înapoi şi pe care nu îl lăsase să participe cu ei la luptă, invadase oraşele teritoriului numit Iuda – din Samaria până la Bet-Horon –, omorâseră trei mii de oameni şi luaseră o mare pradă. 14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus să fie zeii lui. El se închina înaintea lor şi ardea tămâie pentru ei. 15 Mânia lui Iahve s-a declanşat împotriva lui Amaţia; şi i-a trimis un profet care i-a vorbit astfel: „De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut salva propriul popor în lupta cu tine?” 16 În timp ce profetul vorbea, regele i-a zis: „Te-am desemnat eu să fii consilierul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?” Profetul s-a oprit; apoi a adăugat: „Ştiu acum că Dumnezeu a decis să te distrugă – pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai ascultat ce ţi-am spus eu.” 17 După ce s-a consultat cu alţii, Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – şi-a trimis reprezentanţi la Iehoaş – fiul lui Iehoahaz, rege al celor din teritoriul numit Israel – prin intermediul cărora i-a transmis: „Vino să ne confruntăm!” 18 Dar Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – i-a răspuns lui Amaţia – regele celor numiţi Iuda – astfel: „Spinul din Liban a trimis un emisar la cedrul din Liban, să îi spună: «Dă-o pe fiica ta ca soţie fiului meu!» Dar imediat, animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul cu picioarele lor. 19 Tu zici: «Vedeţi? Am învins Edomul!» Şi astfel, ai devenit arogant în inima ta. Mai bine rămâi acasă! De ce să provoci un dezastru care ar conduce la căderea ta şi la devastarea celor din teritoriul numit Iuda?” 20 Dar Amaţia nu l-a ascultat – pentru că Dumnezeu decisese să îi facă pe cei din teritoriul numit Iuda să ajungă la discreţia lui Iehoaş. Şi urma să se întâmple aşa pentru că ei practicaseră închinarea la zeii Edomului. 21 În consecinţă, Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – a început atacul. El şi Amaţia – regele celor din teritoriul numit Iuda – s-au confruntat la Bet-Şemeş, pe teritoriul numit „Iuda”. 22 Cei care proveneau din teritoriul numit Iuda, au fost învinşi de cei care veneau din teritoriul numit Israel; şi fiecare om a fugit acasă. 23 Iehoaş – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a prins pe Amaţia – regele celor numiţi Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia – la Bet-Şemeş; şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la poarta numită Efraim până la poarta unghiului – pe o lungime de patru sute de coţi. 24 A luat tot aurul şi tot argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în casa lui Dumnezeu şi care erau îngrijite de Obed-Edom. El a golit şi tezaurul palatului regal. Apoi a luat prizonieri şi s-a întors în Samaria. 25 Amaţia – fiul lui Ioaş, regele celor numiţi Iuda – a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş – fiul lui Iehoahaz – regele celor numiţi Israel. 26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei, oare nu sunt scrise în „Cartea regilor celor din teritoriul numit Iuda şi a celor din teritoriul numit Israel?” 27 Din momentul în care Amaţia s-a îndepărtat de Iahve, slujitorii lui au organizat un complot împotriva lui la Ierusalim. Amaţia a fugit la Lachiş; dar ei au trimis după el nişte oameni care l-au omorât acolo. 28 L-au adus pe cai şi l-au înmormântat lângă părinţii lui în oraşul lui David.