28
Ahaz avea vârsta de douăzeci de ani când şi-a început guvernarea; şi a guvernat la Ierusalim şaisprezece ani. El nu a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve cum procedase strămoşul lui: David; ci a avut comportamentul regilor din teritoriul numit Israel. Ahaz a făcut imagini turnate pentru Baal, a ars tămâie în valea Ben-Hinom şi şi-a trecut chiar şi fiii prin foc – conform obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor. În plus, Ahaz a oferit sacrificii şi tămâie (zeilor) pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. Dumnezeul lui care se numeşte Iahve, l-a făcut să ajungă la mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat mulţi prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Iahve a făcut ca Ahaz să fie învins şi de regele din teritoriul numit Israel. Acela i-a produs o mare înfrângere. Pecah – fiul lui Remalia – a omorât într-o singură zi, în teritoriul numit Iuda, o sută douăzeci de mii de luptători – pentru că Îl abandonaseră pe Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve. Zicri – un luptător efraimit – l-a omorât pe Maaseia care era fiul regelui, pe Azricam care era conducătorul palatului şi pe Elcana care era al doilea om după rege. Israelienii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri. Între ei erau femei, fii şi fiice. Au mai luat de la ei multă pradă pe care au adus-o la Samaria. Acolo era un profet al lui Iahve care se numea Oded. El a ieşit înaintea armatei care venea în Samaria; şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din teritoriul numit Iuda, Dumnezeul strămoşilor voştri numit Iahve i-a făcut să ajungă la discreţia voastră. Dar voi i-aţi omorât cu o supărare care a ajuns până la cer. 10 Acum vă faceţi planul să îi folosiţi pe oamenii luaţi din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim ca sclavi şi ca sclave… Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve? 11 Acum, ascultaţi-mă şi eliberaţi prizonierii aduşi de la aceia care aparţin poporului vostru; pentru că mânia lui Iahve este îndreptată împotriva voastră!” 12 În acelaşi timp, nişte bărbaţi dintre conducătorii urmaşilor lui Efraim s-au manifestat împotriva celor care veneau de la război. Cei care şi-au arătat dezaprobarea, se numeau: Azaria, fiul lui Iehohanan; Berechia, fiul lui Meşilemot; Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai,. 13 Aceştia le-au zis: „Nu îi aduceţi aici pe prizonieri; pentru că altfel Iahve ne va acuza pentru această faptă! Vreţi să adăugăm mai mult la păcatele şi la greşelile noastre? Vina noastră este deja atât de mare; şi mânia Lui foarte violentă este peste Israel!” 14 Luptătorii au lăsat prizonierii şi prada înaintea conducătorilor şi a întregii adunări. 15 Apoi oamenii care au fost desemnaţi pe nume, s-au ridicat şi i-au ajutat pe prizonieri. Din prada luată, ei i-au îmbrăcat pe toţi cei care erau fără haine. După ce i-au îmbrăcat, le-au dat încălţăminte, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au transportat pe măgari pe toţi cei care erau obosiţi şi i-au adus la Ierihon – în oraşul palmierilor – la cei care erau rude apropiate cu ei. Apoi s-au întors în Samaria. 16 În acea vreme, regele Ahaz a solicitat ajutor de la regii Asiriei. 17 Edomiţii au venit din nou, au învins pe cei care se numeau Iuda şi le-au luat prizonieri. 18 Filistenii au venit în forţă în oraşele teritoriului numit Iuda din zona deluroasă şi din Neghev. Ei au cucerit următoarele oraşe: Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele din jurul lui, Timna cu satele din jurul lui şi Ghimzo cu satele din jurul lui. Apoi au locuit ei acolo. 19 Iahve a umilit pe cei care se numeau Iuda din cauza lui Ahaz – regele lui Israel – pentru că el a făcut ca păcatul din teritoriul numit Iuda să nu aibă limită; şi a fost foarte neloial lui Iahve. 20 Tiglat-Pileser – care era regele Asiriei – a venit să îl ajute; dar i-a produs mai mult dezastru. 21 Ahaz a luat tot ce era de aur în casa lui Iahve, în palatul lui şi în casele conducătorilor lui. El a dat toate acele obiecte regelui Asiriei; dar această faptă nu i-a adus niciun avantaj. 22 În vremea când era în mare dificultate, Ahaz a fost şi mai neloial faţă de Iahve. Acesta a fost comportamentul regelui Ahaz! 23 El a oferit sacrificii zeilor Damascului – adică celor care l-au înfrânt – pentru că spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aramei; deci le voi sacrifica şi eu animale, ca să mă ajute şi pe mine!” Dar tocmai acei zei au fost cauza dezastrului care a venit împotriva lui şi a întregului popor numit Israel. 24 Ahaz a strâns vasele din casa lui Dumnezeu, le-a tăiat în bucăţi, a închis porţile casei lui Dumnezeu şi a construit altare (pentru închinarea la idoli) în toate colţurile Ierusalimului. 25 A construit înălţimi în fiecare oraş din teritoriul numit Iuda – ca să aducă tămâie zeilor – şi a provocat astfel mânia Dumnezeului strămoşilor lui numit Iahve. 26 Celelalte fapte ale lui Ahaz şi tot comportamentul lui – de la începutul guvernării până la sfârşitul acesteia – sunt scrise în „Cartea regilor teritoriului numit Iuda şi ai celui numit Israel”. 27 Ahaz s-a culcat lângă părinţii lui; şi l-au înmormântat în oraşul Ierusalim; dar nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Apoi, în locul lui Ahaz a guvernat fiul lui numit Ezechia.