1 După aceste fapte de loialitate (faţă de Iahve), a venit Sanherib – regele Asiriei. El a intrat în teritoriul numit Iuda şi şi-a orientat tabăra în direcţia oraşelor consolidate. Se gândea să le cucerească pentru el. 2 Ezechia a constatat venirea lui Sanherib şi că el vrea să lupte împotriva Ierusalimului. 3 Atunci el a consultat conducătorii şi luptătorii lui. Apoi, la propunerea lui, ei au decis împreună să astupe izvoarele din exteriorul oraşului. 4 S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi valea prin care curgea apă spre mijlocul teritoriului; pentru că îşi ziceau: „De ce să vină regii Asiriei şi să găsească apă din abundenţă?” 5 Ezechia s-a încurajat şi a refăcut tot zidul care fusese spart. El l-a înălţat până la turnuri. Ezechia a mai înălţat încă un zid în exterior şi a întărit Milo din oraşul lui David. El a făcut multe arme şi multe scuturi. 6 A numit conducători ai poporului în vederea războiului. I-a adunat în zona liberă din faţa porţii oraşului; şi i-a încurajat zicându-le: 7 „Consolidaţi-vă forţele şi încurajaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă speriaţi de regele Asiriei şi de întreaga mulţime de luptători care este cu el; pentru că sunt mai mulţi cu noi decât aceia care sunt cu el! 8 Îl ajută doar un braţ de carne; dar cu noi este Dumnezeul nostru numit Iahve, ca să ne ajute şi să susţină bătăliile noastre!” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia – regele teritoriului numit Iuda. 9 După un timp, Sanherib – regele Asiriei – a ajuns în faţa Lachişului împreună cu toate forţele lui. Atunci i-a trimis pe slujitorii lui la Ierusalim. Ei au venit la Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – şi la întregul popor numit astfel care era la Ierusalim, ca să le spună: 10 „Sanherib – regele Asiriei – vă transmite: «În ce vă încredeţi voi sfidând iminentul asediu şi rămânând în Ierusalim? 11 Oare nu vă înşală Ezechia, ca să vă ducă la moarte prin înfometare şi însetare, când vă spune că Dumnezeul vostru numit Iahve vă va scăpa din mâna regelui Asiriei!? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind celor numiţi Iuda şi Ierusalimului să se închine numai înaintea unui singur altar şi doar pe acela să fie arsă tămâie? 13 Nu ştiţi ce am făcut eu împreună cu părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii popoarelor pământului să îşi salveze ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor popoare care au fost distruse de părinţii mei, au putut să îşi scape poporul din mâna mea? Deci cum va putea Dumnezeul vostru să vă salveze din mâna mea? 15 Vă avertizez să nu îi permiteţi lui Ezechia să vă înşele! Nu îl lăsaţi să vă ducă în eroare! Nu vă încredeţi în Cel pe care-L numiţi Iahve; pentru că niciunul dintre zeii vreunui popor sau ai vreunui regat nu au putut să îşi salveze poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă scape din mâna mea!»” 16 Slujitorii lui au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Dumnezeului numit Iahve şi împotriva lui Ezechia – slujitorul Său. 17 Sanherib făcuse şi scrisori ca să îl calomnieze pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve. În ele, spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii popoarelor pământului nu şi-au putut salva popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu Îşi va scăpa poporul de mine!” 18 Reprezentanţii lui Sanherib au proclamat aceste lucruri strigându-le şi în limba iudaică, pentru ca poporul din Ierusalim care era pe zid să le audă şi să se sperie. Astfel, el îşi pregătea capturarea oraşului. 19 Reprezentanţii regelui Asiriei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii celorlalte popoare de pe pământ care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia – fiul lui Amoţ – s-au rugat cu privire la acest plan şi au strigat spre cer. 21 Iahve a trimis un înger care a omorât orice luptător remarcabil, orice conducător şi orice comandant din tabăra regelui Asiriei. Apoi, acel rege s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului lui, unii dintre fiii pe care-i avea, l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a salvat Iahve pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului de Sanherib – regele Asiriei – şi de toţi ceilalţi duşmani ai lor. El i-a protejat din toate părţile. 23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Iahve şi au adus cadouri pentru Ezechia – regele lui Iuda – care, începând de atunci a fost înălţat în ochii tuturor popoarelor. 24 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit şi urma să moară în scurt timp. El s-a rugat lui Iahve care i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia nu s-a comportat conform binefacerii primite. Astfel, el a devenit arogant în inima lui; şi a făcut ca mânia lui Iahve să vină împotriva lui, împotriva celor numiţi „Iuda” şi împotriva Ierusalimului. 26 Totuşi, (ulterior) Ezechia s-a smerit, abandonând aroganţa lui – împreună cu locuitorii Ierusalimului. Atunci mânia lui Iahve nu a venit peste ei în vremea guvernării lui Ezechia. 27 El a avut foarte multă bogăţie şi o mare glorie. Ezechia şi-a făcut camere speciale pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru substanţe parfumate, pentru scuturi şi pentru diverse vase scumpe. 28 A construit depozite pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei. A mai făcut grajduri pentru o multe feluri de animale domestice mari şi staule pentru oi. 29 El şi-a construit oraşe şi a avut multe turme şi multe cirezi – pentru că Dumnezeu i-a dat foarte multă avere. 30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a deviat cursul lui în jos, spre partea de vest a oraşului lui David. Ezechia a reuşit în tot ce şi-a propus să facă. 31 Apoi, când emisarii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care fusese în ţară, Dumnezeu l-a abandonat ca să îl testeze şi să cunoască tot ce era în inima lui. 32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi dovezile lui de loialitate (faţă de Iahve) sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia” – fiul lui Amoţ – şi în „Cartea regilor teritoriului numit Iuda şi ai celui numit Israel”. 33 Ezechia s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat în cel mai onorabil loc al mormântului urmaşilor lui David. La moartea lui, toţi oamenii din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, i-au arătat multă cinste. Apoi, în locul lui Ezechia a guvernat fiul lui numit Manase.