31
Când s-au terminat toate acestea, toţi israelienii care fuseseră prezenţi acolo, au plecat spre oraşele teritoriului numit Iuda. Ei au sfărâmat pietrele sacre, au retezat statuile închinate Astartei, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot teritoriul numit Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase; şi nu şi-au încetat acţiunea până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israelienii s-au întors în oraşele lor – fiecare la proprietatea lui. Ezechia a pus din nou pe rânduri grupele preoţilor şi ale leviţilor – fiecare cu slujba lui de preot sau de levit. Ei îşi îndeplineau datoriile pentru arderea integrală, pentru sacrificiile de pace, pentru orice altă slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei lui Iahve. Regele a donat o parte din averile lui pentru arderile integrale, adică pentru acelea de dimineaţă şi de seară, pentru cele oferite în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători – aşa cum este scris în legea lui Iahve. El a ordonat poporului care locuia în Ierusalim să doneze o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor – pentru ca astfel, ei să se poată dedica legii lui Iahve. Când s-a răspândit acest anunţ, israelienii şi-au înmulţit darurile aduse din primele rezultate ale agriculturii: din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate fructele câmpului. Au adus din toate acestea a zecea parte; şi astfel s-au adunat produse alimentare din abundenţă. Ei au donat din tot ce aveau. Atât israelienii, cât şi cei din teritoriul numit Iuda – care locuiau în oraşele numite astfel – au dat şi ei a zecea parte din boi şi din oi. Au mai donat zece la sută din lucrurile sfinte care erau închinate Dumnezeului lor numit Iahve. Le-au adus şi le-au făcut grămezi. Au început să facă acele grămezi în a treia lună; şi au terminat (de adus) în a şaptea lună. Când Ezechia şi conducătorii poporului au venit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Iahve şi pe poporul Său numit Israel. Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi despre grămezile strânse. 10 Azaria care era preotul conducător şi provenea din familia lui Ţadoc, i-a zis: „De când au început să vină la casa lui Iahve aceste bunuri prin participare benevolă (din partea poporului), am mâncat, ne-am săturat şi încă a mai rămas mult; pentru că Iahve a binecuvântat poporul Său şi avem un mare surplus.” 11 Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte camere în casa lui Iahve; şi ei le-au pregătit. 12 Au adus acolo în mod onest donaţiile, zecimea şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil de acestea era levitul Conania; iar fratele lui, numit Şimei, era al doilea, după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori. Toţi aceştia erau conduşi de Conania şi de Şimei – fratele lui. Fuseseră desemnaţi de regele Ezechia în acest scop şi de Azaria – cel care era responsabilul-şef al casei lui Dumnezeu. 14 Levitul Core – fiul lui Imna – care era portar pentru partea de est, răspundea de darurile benevole aduse lui Dumnezeu, de împărţirea lucrurilor aduse prin participare benevolă oferite lui Iahve şi de lucrurile foarte sfinte. 15 Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania locuiau în oraşele preoţilor; şi erau conduşi de Core. Ei împărţeau în mod corect rudelor lor partea care le revenea – conform grupurilor de care aparţineau, indiferent că erau mari sau mici. 16 Acea distribuire era făcută şi celor înscrişi în genealogii, adică băieţilor care împliniseră vârsta de cel puţin trei ani şi aparţineau familiilor celor care veneau în fiecare zi la casa lui Iahve pentru slujbele de care erau responsabili conform grupurilor lor. 17 Distribuirea mai viza atât pe preoţii înscrişi în genealogii conform familiilor lor, cât şi pe leviţii care aveau cel puţin vârsta de douăzeci de ani – conform responsabilităţilor lor în cadrul grupurilor de care aparţineau. 18 Acest fapt însemna că din ce se donase, se distribuia întregii adunări a celor înscrişi în genealogii, incluzând pe toţi copiii lor, pe soţiile lor, pe fiii şi pe fiicele lor. Toţi aceia se păstraseră sfinţi în mod consecvent. 19 Pentru urmaşii lui Aaron care erau preoţi şi care locuiau în teritoriile cu păşuni din apropierea fiecărui oraş preoţesc, au fost numiţi oameni care să dea partea corespunzătoare tuturor băieţilor îndrumaţi de preoţi şi tuturor acelora dintre leviţii care erau înscrişi în genealogii. 20 Aşa a procedat Ezechia în tot teritoriul numit Iuda. El a făcut ce este bine, corect şi adevărat în relaţia cu Dumnezeul lui care se numeşte Iahve. 21 Toată lucrarea pe care a început-o pentru slujirea de la casa lui Dumnezeu şi care se referea la lege(a mozaică) sau la porunci – implicând căutarea Dumnezeului lui – a fost făcută din toată inima; şi astfel, el a reuşit să realizeze tot ce şi-a propus.