1 Iosia avea vârsta de opt ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim treizeci şi unu de ani. 2 El a făcut ce este corect în relaţia lui cu Iahve şi a călcat pe urmele strămoşului lui numit David, fără să devieze la dreapta sau la stânga. 3 În al optulea an al guvernării lui, în timp ce era încă tânăr, a început să Îl caute pe Dumnezeul strămoşului lui care se numea David. Apoi, în al doisprezecelea an al guvernării lui a început să cureţe teritoriul numit Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de statui ale Astartei, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi. 4 Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui care erau deasupra lor. Sfărâmând statuile închinate Astartei, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut bucăţi foarte mici pe care le-a împrăştiat pe mormintele celor care le aduseseră sacrificii. 5 A ars oasele preoţilor lor pe altarele folosite la închinarea idolatră. Aşa a curăţat Iosia (de idolatrie) teritoriul numit Iuda şi Ierusalimul. 6 S-a dus apoi în oraşele din teritoriile numite Manase, Efraim, Simeon şi până în cel numit Neftali. A ajuns chiar şi în zonele cu ruine din jurul lor. 7 În toate acele locuri a dărâmat altarele şi statuile închinate Astartei, a transformat în bucăţi mici idolii ciopliţi şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui – aşa cum procedase în tot teritoriul locuit de oamenii poporului Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. 8 În al optsprezecelea an al guvernării lui, urmărind tot curăţarea ţării şi a casei (lui Iahve), Iosia l-a trimis pe Şafan – fiul lui Aţalia –, pe Maaseia – conducătorul oraşului – şi pe Ioah – fiul arhivarului Ioahaz – ca să renoveze casa Dumnezeului lui numit Iahve. 9 Aceia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la casa lui Dumnezeu. Acel argint fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la oamenii din teritoriul numit Manase şi din cel numit Efraim. Ei mai adunaseră argint de la toţi ceilalţi care rămăseseră din poporul Israel, de la toţi cei din teritoriul numit Iuda şi din cel numit Beniamin, ca şi de la locuitorii Ierusalimului. 10 Aceia au dat argintul celor care supravegheau lucrarea ce se executa la casa lui Iahve. Colectorii de argint l-au dat celor care lucrau în casa lui Iahve pentru repararea şi pentru renovarea acesteia. 11 Ei l-au dat tâmplarilor şi constructorilor, pentru ca aceia să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi şi pentru placarea clădirilor distruse de regii din teritoriul numit Iuda. 12 Oamenii îşi făceau lucrarea cu seriozitate şi în mod corect. Iahat şi Obadia au fost numiţi ca supraveghetori ai acelor lucrători. Ei erau leviţi şi proveneau dintre urmaşii lui Merari. Lucrau împreună cu Zaharia şi cu Meşulam, care erau dintre chehatiţi. Existau acolo şi leviţii care ştiau să cânte la instrumente muzicale. 13 Toţi aceia urmăreau pe cei care cărau greutăţi şi îi supravegheau pe toţi cei care făceau lucrarea – conform slujbelor lor. Alţi leviţi erau scribi, administratori şi portari. 14 În timp ce scoteau argintul care fusese adus în casa lui Iahve, preotul Hilchia a găsit cartea legii lui Iahve care fusese dată prin intermediul lui Moise. 15 Hilchia le-a vorbit, zicând scribului Şafan: „Am găsit cartea legii în casa lui Iahve!” Hilchia i-a dat cartea lui Şafan. 16 Şafan a trimis cartea la rege şi i-a transmis următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ce le-ai ordonat să facă. 17 Ei au strâns argintul care era în casa lui Iahve şi l-au dat celor care supraveghează şi celor care fac lucrarea.” 18 Apoi scribul Şafan l-a anunţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte!” Şi a început să citească din ea în faţa regelui. 19 Când a auzit regele cuvintele legii, şi-a rupt hainele. 20 Apoi le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam – fiul lui Şafan –, lui Abdon – fiul lui Mica –, scribului Şafan şi lui Asaia – slujitorul regelui – astfel: 21 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Iahve pentru mine şi pentru cei care au mai rămas din poporul numit Israel şi din cel numit Iuda – în legătură cu ce este scris în cartea care a fost găsită; pentru că mânia lui Iahve care a venit ca un torent împotriva noastră, este mare. S-a întâmplat aşa pentru că strămoşii noştri nu au respectat cerinţele cuvântului lui Iahve şi nu au trăit în conformitate cu ce este scris în această carte!” 22 Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda care era soţia lui Şalum. Şalum a fost fiul lui Tochat. Tochat a fost fiul lui Hasra – paznicul hainelor – care locuia în Ierusalim, în noul cartier. Ei i-au spus (Huldei) toate aceste lucruri. 23 Ea le-a răspuns: „Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, vă transmite să spuneţi omului care v-a trimis la mine că 24 Iahve îi zice: «Să ştii că voi aduce dezastrul în acest teritoriu; şi el îi va viza pe locuitorii lui – în acord cu toate blestemele care sunt scrise în cartea citită înaintea regelui celor numiţi Iuda. 25 Ei M-au abandonat şi au adus tămâie altor (dumne)zei, determinându-Mă să Mă mânii din cauza tuturor faptelor făcute de mâinile lor. Din această cauză, mânia Mea se va declanşa în acest loc şi nu se va diminua!» 26 Dar să îi transmiteţi regelui celor din teritoriul numit Iuda – care v-a trimis să Îl întrebaţi pe Iahve – următorul mesaj: «Dumnezeul lui Israel numit Iahve îţi vorbeşte în legătură cu acele cuvinte pe care le-ai auzit: 27 ‘Am observat că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui. Am remarcat că te-ai smerit în faţa Mea, că ţi-ai rupt hainele şi că ai plâns în faţa Mea! 28 Pentru că ai procedat aşa, te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi pus în linişte în mormântul tău. Astfel, tu nu vei vedea tot dezastrul pe care îl voi aduce împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui!’»” Ei i-au adus regelui acest răspuns. 29 Atunci regele i-a convocat pe cei care formau consiliul bătrânilor din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim. 30 Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toţi bărbaţii teritoriului numit Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii – cu întreg poporul, de la cel mic până la cel mare. El a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii Legământului care fusese găsită în casa lui Iahve. 31 Regele a stat în picioare lângă locul lui şi a ratificat un legământ în faţa lui Iahve. A decis să Îl urmeze pe Iahve şi să respecte poruncile, declaraţiile şi deciziile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, conformându-se astfel cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte. 32 Apoi el i-a determinat pe toţi cei care erau la Ierusalim şi în teritoriul numit Beniamin, să participe la ratificarea legământului. Astfel, locuitorii Ierusalimului au decis să respecte legământul Dumnezeului strămoşilor lor care se numeşte Iahve. 33 Regele Iosia a îndepărtat toate lucrurile oribile din teritoriile locuite de israelieni; şi i-a motivat pe toţi cei care erau în Israel să slujească Dumnezeului lor numit Iahve. Cât timp a trăit Iosia, israelienii nu s-au îndepărtat de Dumnezeul strămoşilor lor care se numeşte Iahve.