1 Atunci poporul ţării a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – şi l-a făcut rege în locul tatălui lui, la Ierusalim. 2 Iehoahaz avea vârsta de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni. 3 Monarhul Egiptului a venit la Ierusalim şi l-a dat jos de pe tron. Apoi el a pretins ţării o plată obligatorie de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur. 4 Monarhul Egiptului l-a pus rege în teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim pe Eliachim – fratele lui Iehoahaz – şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Neco l-a luat pe fratele lui care se numea Iehoahaz şi l-a dus în Egipt. 5 Iehoiachim avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. El a făcut ce este greşit în relaţia cu Dumnezeul lui care se numeşte Iahve. 6 Nabucodonosor – regele Babilonului – a declanşat război împotriva lui Iehoiachim. El l-a legat pe Iehoiachim cu lanţuri de bronz, ca să îl ducă în Babilon. 7 Nabucodonosor a dus în Babilon şi o parte din vasele casei lui Iahve. Apoi le-a pus în palatul lui din Babilon. 8 Celelalte fapte ale lui Iehoiachim – toate lucrurile oribile pe care le-a făcut şi tot ce i s-a reproşat, sunt scrise în „Cartea regilor din teritoriul numit Israel şi ai celor din teritoriul numit Iuda”. În locul lui Iehoiachim a guvernat fiul lui numit Iehoiachin. 9 Iehoiachin avea vârsta de optsprezece ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve. 10 În următorul an, regele Nabucodonosor a trimis pe cineva să îl aducă la Babilon împreună cu obiectele valoroase ale casei lui Iahve; iar în locul lui Iehoiachin l-a pus rege în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim pe unchiul lui numit Zedechia. 11 Acest Zedechia avea vârsta de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. 12 El a făcut ce este rău în relaţia cu Dumnezeul lui numit Iahve; şi nu s-a smerit în faţa profetului Ieremia care vorbea din partea lui Iahve. 13 S-a revoltat chiar împotriva regelui Nabucodonosor care îl pusese să jure pe Dumnezeu (că i se va subordona). S-a ambiţionat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve. 14 Toţi conducătorii preoţilor şi poporul şi-au înmulţit şi ei păcatele, copiind în practicile lor obiceiurile idolatre ale popoarelor (din jurul lor). Astfel, ei au profanat casa lui Iahve pe care El o sfinţise la Ierusalim. 15 Dumnezeul strămoşilor lor numit Iahve Şi-a trimis mereu mesagerii la ei. El a procedat astfel pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de sanctuarul Său. 16 Dar ei i-au ridiculizat pe mesagerii lui Dumnezeu, au desconsiderat cuvintele Lui şi au râs de profeţii trimişi de El – până când mânia lui Iahve faţă de poporul Lui a ajuns imposibil de anulat. 17 Iahve l-a adus împotriva lor pe regele caldeenilor. El le-a omorât tinerii cu sabia chiar în sanctuarul lor. Nu a avut milă nici de băieţii tineri, nici de fetele virgine, nici de bătrâni, nici de cei bolnavi. Iahve a făcut ca toţi să ajungă la discreţia acelui rege. 18 El a dus în Babilon toate vasele casei lui Dumnezeu – mari şi mici – împreună cu tezaurul casei Lui. Acelora le-a adăugat bogăţiile regelui (israelian) şi ale conducătorilor care fuseseră în slujba lui. 19 Au dat foc casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele valoroase pe care le-au găsit acolo. 20 Regele a dus în captivitate la Babilon pe toţi cei care scăpaseră de sabie. Ei au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când regatul Persiei a ajuns să deţină controlul în zonă, 21 adică până când ţara (israelienilor) s-a bucurat de Sabatele ei, ca să se respecte astfel Cuvântul lui Iahve spus prin intermediul lui Ieremia. Tot timpul cât a rămas devastată, ţara s-a odihnit până când au expirat (cei) şaptezeci de ani. 22 Era primul an al guvernării lui Cirus – regele Persiei. Atunci, ca să se confirme cuvântul lui Iahve spus prin intermediul (profetu)lui Ieremia, Iahve a trezit spiritul lui Cirus – regele Persiei. Atunci el a ordonat să se anunţe oral şi prin intermediul scrisorilor, în tot regatul lui, următorul mesaj: 23 „Cirus, regele Persiei, vă spune: «Dumnezeul cerului care se numeşte Iahve – Cel care mi-a dat toate regatele pământului –, m-a desemnat să Îi construiesc o casă la Ierusalim, în teritoriul numit Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui numit Iahve, să fie cu el; şi voi, ceilalţi, permiteţi-i să plece (acolo)!»”