1 Să îl primiţi bine între voi pe cel care este slab în credinţă; şi să evitaţi disputele cu el. 2 De exemplu, unul crede că poate să mănânce orice. Dar altul, a cărui credinţă este slabă, are o alimentaţie vegetariană. 3 Cel care mănâncă (şi carne), nu trebuie să desconsidere pe acela care nu mănâncă decât legume şi fructe; iar cel care este vegetarian în alimentaţie, nu trebuie să îl condamne pe cel care mănâncă şi carne; pentru că şi el este acceptat de Dumnezeu. 4 Oare cine îţi permite să condamni pe cel care este slujitorul altuia? Stăpânul lui este cel care decide dacă el este aprobat sau respins. Dar el va fi acceptat, pentru că Stăpânul îl va face să primească aprobare (pentru decizia lui). 5 Vă prezint acum un alt exemplu: unul crede că o zi este specială în raport cu altele, în timp ce altul consideră că toate au aceeaşi valoare. Fiecare trebuie să fie total convins în mintea lui (cu privire la aceste evaluări). 6 Cel care are o apreciere specială faţă de o anumită zi, procedează aşa gândind că astfel Îl onorează pe Stăpân. Cel care mănâncă şi carne, face acest lucru tot din respect pentru Stăpân; pentru că şi el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ce mănâncă, aşa cum procedează şi acela care nu consumă carne. 7 Şi, de fapt, nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el şi nici nu moare pentru el; 8 ci dacă trăim, facem acest lucru pentru Stăpân. Şi dacă murim, o facem tot pentru El. Astfel, indiferent că trăim sau că murim, noi suntem ai Stăpânului. 9 Şi de fapt, exact pentru acest scop a şi murit Cristos: ca să poată fi Stăpân atât pentru cei morţi, cât şi pentru cei vii. 10 Având în vedere acest lucru, de ce îţi permiţi să îl condamni sau să îl desconsideri pe fratele tău (care este mai slab în credinţă)? Trebuie să ştiţi că în final, toţi vom sta în faţa tronului de judecată al lui Dumnezeu! 11 Şi se va întâmpla exact cum este scris în Scripturi: „Cât este de adevărat că Eu trăiesc – zice Iahve – atât de sigur este faptul că orice genunchi se va apleca în faţa Mea şi orice om va vorbi cu limba lui despre Dumnezeu!” 12 Deci fiecare dintre noi va fi direct responsabil pentru el personal atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu! 13 Să nu ne mai condamnăm unii pe alţii; ci mai bine să concepem şi să punem în aplicare metode pentru evitarea situaţiilor în care un alt frate ar putea „să cadă” sau să păcătuiască din cauza noastră. 14 Ca unul care sunt (inclus) în Stăpânul Isus, eu ştiu şi sunt convins că în realitate, niciun aliment nu este „necurat”. Dar dacă cineva crede că un aliment este „necurat”, atunci va fi aşa doar pentru el. 15 Şi totuşi, dacă un asemenea frate al tău este afectat din cauza alimentaţiei tale, nu mai trăieşti în dragoste. Deci să nu accepţi ca din cauza unei mâncări, să se ajungă la distrugerea fratelui tău pentru care a murit Cristos! 16 Nu permite ca despre lucrurile bune pe care le faci, să apară interpretări negative din partea altora! 17 De fapt, Regatul lui Dumnezeu nu se ocupă cu mâncarea şi cu băutura; ci el este locul în care prin prezenţa Spiritul Sfânt, există dreptate, pace şi bucurie. 18 Cel care îl slujeşte pe Cristos trăind astfel, este agreat de Dumnezeu şi respectat de (ceilalţi) oameni. 19 Deci scopul nostru să fie acela de a promova lucrurile care aduc pacea şi care determină edificarea noastră (spirituală). 20 Astfel, prin decizia noastră cu privire la ce mâncăm, să nu distrugem ce a făcut Dumnezeu (în viaţa altor oameni). Deşi toate alimentele sunt bune de consumat, este rău să mănânci ceva care îl determină pe altul „să cadă”! 21 (În aceste circumstanţe,) este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci nimic din tot ce ar putea face pe fratele tău „să cadă” (în situaţia de a comite păcat)! 22 Păstrează convingerea ta personală şi pune-o în aplicare (mâncând orice) atunci când nu te vede nimeni cu excepţia lui Dumnezeu. Cine reuşeşte astfel să nu se condamne singur în timp ce face un lucru bun, este un om fericit! 23 Dar acela care nu are certitudinea că face un lucru bun, se simte condamnat atunci când mănâncă (şi carne), pentru că el nu procedează astfel din convingere. Orice decizie care este luată fără să existe convingerea că ea reprezintă un lucru bun, înseamnă (pentru acel om) comiterea unui păcat.