1 În aceste condiţii, care este beneficiul pe care i-l oferă iudeului circumcizia? 2 Desigur, acesta conferă un avantaj în toate aspectele. În primul rând, iudeii sunt cei cărora li s-au încredinţat cuvintele (revelaţiei) lui Dumnezeu. 3 Dar chiar dacă unii (dintre iudei) nu au fost credincioşi, Dumnezeu a fost consecvent în (ce priveşte) caracterul Său, respectându-Şi promisiunile făcute. 4 Astfel, Dumnezeu va spune adevărul şi va respecta ce a spus, chiar dacă toată lumea va minţi. Acest lucru este confirmat şi de textul care spune: „Vei avea dreptate când vei vorbi; şi vei avea câştig de cauză atunci când vei fi judecat.” 5 Dar dacă nedreptatea noastră evidenţiază dreptatea lui Dumnezeu, care ar putea fi concluzia noastră? Conform logicii umane, oare putem susţine că (în acest caz) Dumnezeu este nedrept atunci când pedepseşte? 6 Dar această posibilitate este total exclusă. De fapt, dacă Dumnezeu ar fi nedrept, cum ar putea să judece (corect) lumea? 7 Dar se mai poate obiecta astfel: dacă adevărul lui Dumnezeu se evidenţiază şi-I aduce glorie tocmai prin contrast cu minciuna mea, atunci de ce mă condamnă (El) ca păcătos? 8 În plus, există unii care ne defăimează, susţinând că noi spunem: „Să facem răul ca să determinăm astfel apariţia binelui (divin)!”… Desigur, condamnarea (pronunţată de Dumnezeu) împotriva lor va fi prefect justificată! 9 Deci la ce concluzie trebuie să ajungem? Oare să spunem că noi(, evreii,) suntem mai buni decât alţii? Nu; pentru că am demonstrat deja că toţi, indiferent că sunt iudei sau greci, sunt sub accentuata influenţă a păcatului. 10 Şi exact aşa scrie (în Scripturi): „Nu există niciun om corect – nici măcar unul! 11 Nu este niciunul care să aibă discernământ. Nimeni nu Îl caută pe Dumnezeu (din proprie iniţiativă). 12 Toţi s-au depărtat (de drumul corect) şi s-au degradat (moral). Nimeni nu face lucruri bune; nici măcar unul… 13 Gurile lor sunt ca nişte morminte deschise. Îi înşală pe alţii, folosindu-şi limba sub care este venin de viperă. 14 Au gura plină de blesteme şi de (cuvinte care demonstrează) amărăciune. 15 Sunt pregătiţi să comită crime. 16 Oriunde merg, distrug tot ce întâlnesc şi produc dezastre. 17 Ei nu ştiu să trăiască în pace. 18 Nu au reverenţă faţă de Dumnezeu.” 19 Ştim că legea (mozaică) se adresează celor care sunt sub incidenţa ei. Astfel, nimeni nu va putea să se disculpe în faţa lui Dumnezeu; şi se va constata că toată lumea este vinovată. 20 Se va întâmpla aşa pentru că nimeni nu va fi considerat corect în relaţia lui cu Dumnezeu datorită (respectării) legii (mozaice). De fapt, tocmai prin această lege devine omul conştient de păcatul lui. 21 Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecţi pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiţie a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărţilor) Legii şi ale Profeţilor. 22 Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecţi pe toţi prin credinţă. Şi, de fapt, este vorba despre credinţa în Isus Cristos. Nu există nicio diferenţă (între oameni), 23 pentru că toţi au păcătuit şi sunt privaţi de gloria lui Dumnezeu. 24 Acceptarea lor ca oameni corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. 25 Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să îşi producă efectul (pentru om) prin credinţa (acestuia) în sângele Lui; şi acest fapt este o dovadă a dreptăţii Sale! Ea evidenţiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, 26 pentru ca după ce le tolerase, să Îşi reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) şi în acelaşi timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. 27 Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcţionat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinţei. 28 Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credinţă, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică). 29 Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este şi al celorlalte naţiuni. 30 Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecţi prin credinţă atât pe cei circumcişi, cât şi pe cei necircumcişi. 31 Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credinţă? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).