1 Deci pentru că am fost consideraţi corecţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Stăpânul nostru Isus Cristos. 2 Am avut acces la acest har prin credinţă, datorită Lui; şi ne manifestăm bucuria, având speranţa că vom beneficia de gloria lui Dumnezeu. 3 Şi acestea nu sunt singurele implicaţii (ale acceptării noastre). Noi putem să ne bucurăm chiar şi în dificultăţile prin care trecem, ştiind că ele produc răbdare. 4 Apoi, răbdarea aduce confirmarea (lui Dumnezeu despre caracterul nostru), iar această confirmare produce în noi speranţa 5 care nu ne dezamăgeşte, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spiritul Sfânt care ne-a fost oferit. 6 Atunci când noi eram fără ajutor, Cristos a murit la momentul oportun pentru cei păcătoşi. 7 Ca o excepţie, se poate întâmpla ca cineva să moară pentru un om corect; apoi, ar mai fi posibil ca şi pentru un om bun să îşi sacrifice viaţa cineva. 8 Dar Dumnezeu Îşi demonstrează dragostea pe care o are faţă de noi prin faptul că atunci când noi eram (nu corecţi sau buni, ci) păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Deci, acum, când suntem deja consideraţi corecţi prin (efectul pe care îl are) sângele Său, vom fi salvaţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Şi dacă atunci când eram duşmani ai lui Dumnezeu am fost împăcaţi cu El prin moartea Fiului Său, acum suntem mult mai justificaţi să fim salvaţi prin viaţa Lui. 11 În plus, noi ne bucurăm în Dumnezeu prin Stăpânul nostru Isus Cristos, prin care am primit împăcarea (cu Tatăl). 12 Păcatul a intrat în lume printr-un singur om; şi odată cu apariţia păcatului, a intrat în lume şi moartea. Pentru că toţi oamenii au păcătuit, ea a ajuns astfel să îi domine pe toţi. 13 Desigur, păcatul existase în lume chiar şi înainte de promulgarea legii (mozaice). Dar atât timp cât o asemenea lege nu există, păcatul nu este luat în considerare. 14 Totuşi, moartea şi-a produs efectul începând cu Adam şi până în vremea lui Moise. Ea a şi-a produs efectul chiar şi pentru cei care nu păcătuiseră încălcând aceeaşi lege pe care a încălcat-o Adam. Desigur, el este un prototip al Celui care urma să vină. 15 Dar darul (lui Dumnezeu oferit prin Cristos) nu se aseamănă cu greşeala (lui Adam). Vreau să spun că dacă greşeala unui singur om a adus moartea pentru mulţi alţii, harul lui Dumnezeu şi darul oferit de acest har într-un singur Om, a fost dat într-un mod mult mai abundent pentru mulţi oameni. 16 Acest dar nu provine prin acel om care a păcătuit; pentru că după ce a greşit el, a urmat verdictul care a adus condamnarea. Ci darul a venit mai târziu, după comiterea multor păcate; şi a oferit achitarea pentru ele. 17 Dacă moartea a avut dreptul să domine (lumea) printr-un singur om din momentul în care el a greşit, cei care primesc abundenţa harului şi darul care îi face (să fie consideraţi) corecţi, vor guverna cu o forţă superioară (morţii) tot prin Unul singur care este Isus Cristos. 18 Deci greşeala unui singur om a adus condamnarea pentru toţi ceilalţi. În mod asemănător, în urma unei singure fapte care satisface dreptatea (divină), a fost luată decizia care oferă tuturor posibilitatea de a fi iertaţi, în vederea acceptării lor ca oameni corecţi. Iar acest statut le asigură viaţa. 19 Şi după ce neascultarea unui singur om i-a făcut păcătoşi pe toţi ceilalţi, ascultarea unui singur Om îi va face corecţi pe mulţi. 20 Apariţia legii (mozaice) a înmulţit păcatul. Dar acolo unde s-a multiplicat păcatul, harul a devenit mult mai abundent decât el! 21 Şi astfel, după ce păcatul guvernase producând moartea, a venit harul. El guvernează oferind(u-ne) statutul de om corect (în relaţia cu Dumnezeu) care asigură viaţa eternă prin Isus Cristos, Stăpânul nostru.