1 Fraţilor, vă vorbesc acum ca unora care cunosc legea (mozaică). Ştiţi că ea „guvernează” omul atât timp cât trăieşte el. 2 O femeie căsătorită este „legată” de soţul ei atât timp cât acesta trăieşte. Dar dacă el moare, este „dezlegată” de legea care reglementa relaţia cu fostul ei soţ. 3 Această lege prevede că dacă s-ar fi dus să fie soţia altui bărbat în timp ce primul încă trăia, s-ar fi numit adulteră. Dar dacă îi moare soţul, legea referitoare la căsătorie îşi încetează aplicabilitatea pentru vechea ei relaţie cu acela; şi astfel, nu o va numi adulteră dacă se va căsători cu un alt bărbat. 4 Fraţii mei, în ce priveşte relaţia voastră cu legea (mozaică), prin (identificarea cu) corpul lui Cristos, aţi murit şi voi în mod asemănător, ca să fiţi ai Celui care a înviat dintre cei morţi. Iar acest lucru s-a întâmplat ca să producem rezultate pentru (cauza lui) Dumnezeu. 5 În timp ce trăiam guvernaţi de legile naturii noastre umane păcătoase, dorinţele păcătoase ale acesteia erau puse în evidenţă (prin interzicerea lor) de lege(a mozaică). Ele îşi produceau efectul în fiinţa noastră şi aduceau rezultate care ne calificau pentru moarte. 6 Dar acum suntem liberi faţă de lege(a mozaică), pentru că am murit faţă de aceea care ne ţinea sclavi; şi am făcut acest lucru ca să putem sluji nu în vechea formă cerută de legea (mozaică) scrisă, ci în noua realitate creată de Spirit. 7 Ce concluzie am putea formula acum? Oare să afirmăm că legea (mozaică) este păcat? În mod categoric, nu! Totuşi, eu nu aş fi conştientizat existenţa păcatului fără ajutorul legii (mozaice). De exemplu, dacă această lege nu mi-ar fi spus „Să nu ai dorinţe păcătoase”, eu nu aş fi (re)cunoscut acele dorinţe (ca ceva păcătos). 8 Dar prin apariţia poruncii, păcatul a conceput în mine tot felul de (asemenea) dorinţe negative. De fapt, fără existenţa legii (mozaice), păcatul era „mort”; 9 iar eu eram „viu” în absenţa ei. Dar atunci când a venit porunca (acestei legi), păcatul „a înviat”, iar eu „am murit”. 10 Astfel, în loc să îmi aducă viaţa, porunca (legii mozaice) mi-a cauzat moartea. 11 Ea mi-a devenit ostilă pentru că păcatul a avut oportunitatea şi abilitatea să mă înşele chiar prin apariţia (şi existenţa) poruncii. 12 Deci legea (mozaică) este sfântă; iar porunca ei este sfântă, corectă şi bună. 13 În acest caz, oare tocmai ceva bun mi-a adus moartea? Nu: această concluzie este greşită. Păcatul este cel care a produs în mine moartea(, nu legea); şi a făcut acest lucru prin intermediul unui lucru bun. S-a întâmplat aşa pentru ca astfel, porunca pe care a folosit-o el (în acest scop), să îi evidenţieze natura lui excesiv de păcătoasă. 14 Ştim că în realitate, legea (mozaică) este spirituală; dar eu trăiesc având o natură (personală) păcătoasă şi (la nivelul ei) sunt vândut ca sclav păcatului. 15 De fapt, nu înţeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reuşesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc. 16 Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit şi accept) că legea (mozaică) este bună. 17 În consecinţă, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conştient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuieşte nimic bun. 19 Astfel, nu reuşesc să fac binele pe care-l intenţionez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut. 20 (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine. 22 În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu. 23 Dar observ că funcţionează în fiinţa mea o altă lege care este în opoziţie cu legea din mintea mea şi care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine. 24 Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea? 25 Dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minţii mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.