1 Deci, pentru cei care sunt în Cristos Isus, nu mai există nicio condamnare; 2 pentru că în El, legea Spiritului care produce viaţă, m-a eliberat de legea păcatului care duce la moarte. 3 Dumnezeu a condamnat păcatul în natura umană; şi astfel, El a realizat exact acel lucru pe care legea (mozaică) nu a putut să îl facă – atunci când Şi-a trimis propriul Său Fiu (să trăiască) în natura umană predispusă la păcat şi ca să fie El Însuşi sacrificiu (care plăteşte) pentru păcat. 4 Dumnezeu a procedat astfel pentru ca cerinţele perfect justificate ale legii (mozaice) să fie respectate de noi care (putem reuşi acest lucru atunci când) nu trăim conform naturii noastre păcătoase, ci în conformitate cu Spiritul. 5 Cei care trăiesc în acord cu natura umană păcătoasă, se gândesc la lucrurile specifice ei; dar cei care trăiesc în conformitate cu specificul Spiritului, se gândesc la lucrurile Lui. 6 Mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este reţeta sigură pentru moarte; dar modul de gândire specific Spiritului, conduce la viaţă şi la pace. 7 Se întâmplă aşa, pentru că mentalitatea specifică naturii umane păcătoase este ceva ostil lui Dumnezeu; şi această natură umană nu se subordonează legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să facă acest lucru; 8 iar cei care trăiesc în modul specific naturii umane păcătoase, nu pot fi agreaţi de Dumnezeu. 9 Dar dacă Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi, atunci nu mai trăiţi conform principiilor naturii umane păcătoase, ci în acord cu acelea ale Spiritului (Sfânt). Dacă cineva nu are (în el) Spiritul lui Cristos, nu este al Lui. 10 Şi dacă este Cristos în voi, atunci chiar dacă natura voastră fizică este subordonată morţii din cauza păcatului, spiritul vostru este viu din cauza dreptăţii. 11 Dacă spiritul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, atunci Acelaşi (Dumnezeu) care L-a înviat pe Isus Cristos, va învia şi corpurile voastre (care acum sunt) muritoare; şi El va face acest lucru din cauza Spiritului Său care este în voi. 12 Deci, fraţilor, noi nu mai avem nicio datorie faţă de natura umană păcătoasă; şi astfel, nu mai suntem obligaţi să trăim conform specificului ei. 13 Dacă (totuşi) trăiţi (chiar şi acum) conformându-vă acesteia, veţi muri! Dar dacă în acord cu natura Spiritului, faceţi să moară manifestările naturii umane păcătoase, veţi trăi. 14 Toţi cei care îşi trăiesc viaţa fiind ghidaţi de Spiritul lui Dumnezeu, sunt fii ai Săi. 15 De fapt, Spiritul pe care l-aţi primit, nu vă face din nou sclavi ai fricii; ci El este Spiritul înfierii, care ne determină să strigăm „Abba!”, adică „Tată!”. 16 Şi chiar Spiritul (Sfânt) confirmă convingerea spiritului nostru conform căreia suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, avem şi statutul de moştenitori ai lui Dumnezeu. Vom fi moştenitori ai Săi împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El. 18 Eu consider că toate adversităţile pe care le suportăm aici, nu sunt demne să fie echivalate cu gloria viitoare care ne va fi revelată. 19 Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Ea a fost obligată să devină efemeră din cauza celui care a subordonat-o. Totuşi, ea are o speranţă. 21 Această speranţă se referă la eliberarea creaţiei din sclavia degradării, atunci când va veni libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar noi ştim că până acum, toată creaţia trăieşte suferind durerile specifice naşterii. 23 Şi această suferinţă nu este specifică doar celorlalte organisme create; ci chiar şi noi care avem Spiritul ca un acont al binecuvântărilor viitoare, gemem aşteptând înfierea care va aduce reabilitarea corpului nostru. 24 De fapt, acesta este finalul pe care îl implică salvarea noastră; şi sperăm că aşa se va şi întâmpla. Dar, desigur că atunci când vedem că deja s-a întâmplat ce am sperat, nu mai avem nevoie de speranţă! Cine oare continuă să spere că se va întâmpla un lucru deja realizat? 25 Dar când sperăm să se întâmple un lucru pe care încă nu îl vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 Astfel, Spiritul ne ajută atunci când suntem slabi şi nu ştim pentru ce să ne rugăm. El face acest lucru pledând pentru noi prin insistenţe fără cuvinte (în faţa lui Dumnezeu). 27 Dar Cel care evaluează inimile (oamenilor), ştie care este gândirea Spiritului şi că El pledează în favoarea sfinţilor, conform dorinţei lui Dumnezeu (pentru ei). 28 În acelaşi timp, ştim că toate lucrurile conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. Ei sunt cei chemaţi şi incluşi în planul Său. 29 Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a ştiut cine sunt aceştia; şi a decis cu privire la ei că le va oferi posibilitatea să fie asemănători cu imaginea Fiului Său, pentru ca El să fie astfel „primul născut” dintre mai mulţi „fraţi”. 30 Dumnezeu i-a chemat apoi pe cei pentru care decisese anticipat aceste lucruri. Iar pe cei chemaţi de El, i-a considerat corecţi; şi celor consideraţi corecţi, le-a oferit glorie. 31 Ce vom spune în legătură cu aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 Dumnezeu nu a ezitat să Îşi dea (ca să moară) chiar pe propriul Său Fiu; şi a făcut acest lucru pentru noi toţi! Deci, oare nu ne va oferi toate celelalte lucruri împreună cu El? 33 Cine îi va acuza pe cei aleşi de Dumnezeu (pentru îndeplinirea celui plan)? El este Cel care îi consideră corecţi. 34 Cine îi va (mai putea) condamna? Cristos deja a murit; dar El a şi înviat şi stă acum la dreapta lui Dumnezeu, pledând în favoarea noastră. 35 Ce ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare poate să facă acest lucru necazul, complicaţiile vieţii, persecuţia, foametea, sărăcia, situaţiile periculoase sau (ameninţarea cu) sabia? 36 De fapt, Scripturile spun: „Din cauza Ta suntem în pericol de moarte tot timpul. Suntem consideraţi ca nişte oi care urmează să fie tăiate.” 37 Dar în tot ce se întâmplă cu noi, suntem mai mult decât victorioşi prin (identificarea cu) Cel care ne-a iubit. 38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici vreo autoritate (spirituală), 39 nici ce este deasupra noastră, nici ce este sub noi şi nici altceva din toată creaţia, nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Stăpânul nostru!