1 Pe vremea când evreii erau guvernaţi de judecători, a fost o foamete în ţară. Atunci, un bărbat din localitatea Betleem care aparţinea de teritoriul lui Iuda, a plecat împreună cu soţia lui şi cu cei doi fii ai lor, ca să locuiască în zona de câmpie a Moabului ca străin. 2 Bărbatul se numea Elimelec, soţia lui se numea Naomi. Cei doi fii ai lor se numeau Mahlon şi Chilion. Ei erau efratiţi, originari din Betleemul care aparţinea zonei locuite de urmaşii lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, şi-au stabilit locuinţa acolo. 3 Dar Elimelec, soţul Naomei, a murit. Şi astfel a rămas singură cu cei doi fii ai ei. 4 Aceştia s-au căsătorit cu (fete) moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5 cei doi fii ai Naomei – Mahlon şi Chilion – au murit şi ei. Atunci femeia (– mama lor –) a rămas singură: atât fără cei doi fii, cât şi fără soţul ei. 6 Şi pentru că aflase că Iahve a fost binevoitor cu poporul (ei) şi că i-a dat din nou pâine, a decis să plece din câmpiile Moabului împreună cu cele două nurori ale ei. 7 Astfel a plecat Naomi împreună cu ele din zona în care locuise. Intenţionau să se întoarcă (împreună) în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda. 8 Dar după un timp, Naomi le-a zis celor două nurori ale ei: „Plecaţi! Întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Iahve să se poarte faţă de voi cu bunătatea pe care şi voi aţi manifestat-o faţă de cei care au murit şi faţă de mine! 9 Să facă El ca fiecare dintre voi să fie împlinită în casa viitorului soţ!” Apoi le-a sărutat ca pentru ultima dată; iar ele au început să plângă. 10 Atunci i-au zis: „Venim şi noi cu tine la poporul tău!” 11 Naomi le-a răspuns: „Nu, copilele mele! Întoarceţi-vă! De ce să veniţi cu mine? Mai pot eu oare să concep fii care să fie apoi soţii voştri? 12 Mergeţi înapoi, copilele mele! Plecaţi! Eu sunt prea bătrână să mai am un soţ. Chiar dacă aş zice că mai există speranţă pentru mine presupunând că aş fi în această noapte cu un bărbat şi aş naşte fii, 13 aţi aştepta voi până vor fi ei maturi? Vă veţi păstra voi pentru ei, fără să vă măritaţi (până atunci)? Nu, copilele mele! Amărăciunea mea este prea mare gândindu-mă la voi; pentru că mâna lui Iahve s-a îndreptat împotriva mea!” 14 Nurorile au început iarăşi să plângă. Orpa şi-a sărutat soacra de rămas bun şi a plecat. Dar Rut a rămas împreună cu ea. 15 Naomi i-a zis: „Cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la zeii pe care-i slujea iniţial. Du-te şi tu după ea!” 16 Rut i-a răspuns: „Nu insista să te abandonez plecând de la tine. Unde mergi tu, vreau să merg şi eu. Unde locuieşti tu, vreau să locuiesc şi eu. Poporul tău va fi şi poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi tot acolo vreau să fiu şi îngropată. Iahve să Îşi manifeste faţă de mine toată severitatea Lui dacă altceva decât moartea mă va despărţi de tine!” 18 Constatând că este decisă (irevocabil) să meargă cu ea, Naomi a încetat să îi mai vorbească la fel ca până atunci. 19 Au plecat amândouă şi au călătorit împreună, până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, toţi cei din oraş şi-au manifestat interesul faţă de apariţia lor. Femeile se întrebau: „Aceasta este Naomi?!” 20 Dar ea le-a răspuns: „Nu mă mai numiţi Naomi, ci Mara; pentru că Cel Omnipotent m-a amărât mult. 21 Când am plecat, aveam tot ce îmi era necesar (existenţei); dar Iahve m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiţi Naomi, din moment ce Iahve – Cel Omnipotent – a pronunţat sentinţa, aducând (apoi) necazul împotriva mea?” 22 Aşa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut care era nora ei. Ele au ajuns în Betleem, tocmai când începea sezonul pentru seceratul orzului.