1 Israelienii juraseră la Miţpa, zicând: „Niciunul dintre noi să nu îşi dea fata ca soţie beniamiţilor!” 2 După tot ce se întâmplase, poporul s-a dus la Betel; şi a rămas acolo, în prezenţa lui Iahve, până seara. Ei au început apoi să plângă; 3 şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi un trib întreg din Israel?!” 4 A doua zi poporul s-a sculat devreme, a construit acolo un altar şi a adus pe el animale pe care le-a ars integral, împreună cu sacrificii de pace. 5 Apoi israelienii au zis: „Care dintre triburile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea lui Iahve?” Făcuseră un jurământ şi stabiliseră categoric că oricine nu va veni înaintea lui Iahve la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea. 6 Israelienii regretau moartea celor care fuseseră din poporul lor; şi ziceau: „Astăzi a fost distrus un trib din Israel! 7 Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii? Am jurat pe Iahve că nu le vom da ca soţii pe fetele noastre.” 8 Apoi au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israel care nu a venit înaintea lui Iahve, la Miţpa?” Li s-a spus că în tabără, la acea adunare, nu venise niciun bărbat din Iabeşul care aparţinea de Ghilad. 9 Au adunat poporul; şi au constatat că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad. 10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de luptători, cărora le-a poruncit: „Duceţi-vă şi omorâţi cu sabia pe locuitorii din Iabeşul care aparţine de Ghilad, inclusiv pe femei şi pe copii! 11 Dar fiţi atenţi la modul în care trebuie să procedaţi. Să distrugeţi pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile care nu sunt fecioare!” 12 Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare; şi le-au adus în tabără la Şilo, în teritoriile Canaanului. 13 Toată adunarea a trimis reprezentanţi care să le vorbească beniamiţilor de la stânca Rimon şi să le anunţe încetarea ostilităţilor. 14 În acea vreme, beniamiţii s-au întors; şi li s-au dat ca soţii dintre acelea care au fost lăsate să trăiască. Ele erau dintre femeile găsite în Iabeşul Ghiladului. Totuşi, acelea nu erau suficiente pentru ei. 15 Poporul regreta situaţia în care ajunsese tribul lui Beniamin; pentru că Iahve făcuse o ruptură între triburile lui Israel. 16 Atunci cei care formau consiliul bătrânilor adunării, au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii? Beniamitele au fost distruse!” 17 Au mai zis: „Supravieţuitorii urmaşilor lui Beniamin trebuie să aibă descendenţi, ca să nu fie eliminat un trib din Israel! 18 Dar noi nu putem să le dăm ca soţii pe fiicele noastre; pentru că toţi israelienii au jurat spunând: «Să fie blestemat acela care va da vreo femeie urmaşilor lui Beniamin!»” 19 Apoi au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a lui Iahve la Şilo, în partea de nord a Betelului. Această zonă se află în partea de est a drumului care conduce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!” 20 Apoi le-au poruncit beniamiţilor, zicându-le: „Duceţi-vă şi staţi ascunşi în vii! 21 Urmăriţi ce se întâmplă; şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor veni să danseze, să ieşiţi dintre vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre acele virgine. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin. 22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni la noi să reclame acest fapt, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă; pentru că în timpul luptei nu am reuşit să luăm ca pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»” 23 Beniamiţii au făcut exact cum li se spusese. Astfel, ei şi-au luat soţii conform numărului lor, alegându-le dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la proprietatea lor teritorială. Au construit din nou oraşe în care locuit. 24 Atunci au plecat şi israelienii de acolo; şi fiecare s-a dus la tribul şi la clanul lui. Astfel, fiecare om s-a reîntors la proprietatea lui. 25 În acele zile, nu era rege în Israel; şi fiecare proceda aşa cum considera el că este corect.