1 În cer a fost un mare semn atunci când a apărut o femeie învăluită în soare. Ea avea luna sub picioare şi purta pe cap o coroană cu douăsprezece stele. 2 Era însărcinată şi striga din cauza durerilor şi chinului pe care îl avea înaintea naşterii. 3 Apoi a fost în cer un alt semn atunci când şi-a făcut apariţia un mare dragon roşu cu şapte capete şi zece coarne, având câte o coroană pe fiecare dintre capete. 4 El târa cu coada a treia parte dintre stelele din cer şi le arunca pe pământ. Apoi a venit înaintea femeii care urma să nască, intenţionând ca atunci când i se va naşte copilul, să i-l mănânce. 5 Copilul pe care l-a născut aceasta, a fost băiat. El urma să conducă toate naţiunile lumii cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, (chiar) la tronul Său. 6 Apoi femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită o mie două sute şaizeci de zile. 7 În cer a fost şi un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul şi cu îngerii lui, 8 care au fost învinşi. Astfel, pentru ei nu a mai fost loc în cer. 9 Marele dragon – şarpele care are o provenienţă străveche, adică cel numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ. Şi împreună cu el, au fost aruncaţi şi „îngerii” lui. 10 Am auzit o voce care striga cu mare intensitate, zicând: „Acum a venit salvarea, forţa şi Regatul Dumnezeului nostru; iar Cristos, care este Trimisul Său, Îşi exercită autoritatea. Acuzatorul fraţilor noştri – cel care atât ziua cât şi noaptea îi reclama înaintea Dumnezeului nostru – a fost aruncat! 11 Ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi prin faptul că şi-au riscat viaţa mărturisind Cuvântul Său. 12 Deci să se bucure cerul şi cei care locuiesc în el! Dar vai de tine, pământ; şi de tine, mare; pentru că Diavolul a coborât la voi plin de mânie, ştiind că nu mai are decât puţin timp!” 13 Când a văzut dragonul că a fost aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe femeia care născuse acel băiat. 14 Ei i s-au dat două mari aripi de vultur, ca să zboare până în deşert, unde urma să fie hrănită trei perioade şi jumătate de timp, protejată de intenţiile dragonului. 15 El a aruncat apă ca un râu din gura lui, încercând să facă astfel rău femeii. 16 Dar pământul a ajutat-o, absorbind râul pe care îl aruncase dragonul din gură spre ea. 17 Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să lupte cu oamenii rămaşi ca urmaşii ai ei. Aceştia sunt cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu, fiind stabili în mărturia lor pentru Isus. 18 Apoi (dragonul) a stat pe (nisipul de pe) malul mării.