11
Apoi mi s-a dat o trestie ca unitate de măsură; şi mi s-a zis: „Ridică-te, măsoară Templul lui Dumnezeu şi altarul; apoi numără-i pe cei care se închină acolo (în Templu). Dar să nu măsori curtea Templului; pentru că ea a fost lăsată (la discreţia) celorlalte naţiuni care vor călca în picioare sfântul oraş patruzeci şi două de luni. Voi oferi autoritate celor doi martori ai Mei; şi astfel ei vor profeţi o mie două sute şaizeci de zile îmbrăcaţi în saci.” Aceştia sunt (simbolizaţi de) cei doi măslini şi de cele două lampadare care stau înaintea Stăpânului pământului. Dacă cineva vrea să pună în aplicare un atentat împotriva celor doi, acestora le iese foc din gură; şi duşmanii lor sunt distruşi de el. Oricine va intenţiona să le facă rău, va trebui să moară în acest fel. Ei sunt autorizaţi să închidă cerul ca să nu mai plouă în timp ce profeţesc. Aceştia mai pot să transforme apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de dezastre de câte ori doresc. Când vor termina prezentarea mesajului lor în calitate de martori, balaurul care iese din Adânc va lupta împotriva lor şi îi va învinge omorându-i. Corpurile lor moarte vor sta în strada marelui oraş care, în mod simbolic, este numit «Sodoma şi Egipt» – acolo (este locul) unde a fost crucificat şi Stăpânul lor. Oameni din orice popor, aparţinând oricărui clan, oricărei familii de limbi şi oricărei naţiuni, vor privi cadavrele lor trei zile şi jumătate; şi nu vor permite ca ele să fie înmormântate. 10 Când vor scăpa de cei doi profeţi care îi chinuiseră, locuitorii pământului se vor bucura, vor sărbători şi îşi vor trimite cadouri unii altora. 11 Dar după cele trei zile şi jumătate, Dumnezeu va face să vină în ei spiritul vieţii şi se vor ridica, stând pe picioarele lor. Atunci cei care îi vor vedea, se vor speria. 12 Cei doi vor auzi o voce de mare intensitate sonoră venită din cer, care le va spune: „Urcaţi aici!”. Şi astfel vor urca spre cer într-un nor în timp ce duşmanii lor îi vor privi. 13 Am văzut cum exact în acel moment s-a produs un mare cutremur de pământ care a făcut să se dărâme a zecea parte din construcţiile oraşului. Astfel au murit şapte mii de oameni din cauza cutremurului. Cei care nu au murit în timpul seismului, s-au speriat şi L-au glorificat pe Dumnezeul cerului. 14 Acesta este finalul celui de-al doilea dezastru. Urmează în scurt timp al treilea. 15 Când a sunat din goarna lui al şaptelea înger, în cer s-au auzit voci de o mare intensitate sonoră, care ziceau: „Conducerea regatului lumii îi aparţine acum Stăpânului nostru şi lui Cristos, care va guverna pentru eternitate!” 16 Cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu, au căzut la picioarele Lui şi I s-au închinat, 17 zicând: „Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Omnipotent, care eşti şi care ai existat etern. Tu Ţi-ai luat (dreptul Tău legitim de a exercita) marea Ta autoritate şi ai început să guvernezi! 18 Naţiunile (lumii) sunt pline de mânie pentru că a venit pedeapsa Ta. Acum este timpul ca cei care au murit, să fie judecaţi; şi să fie recompensaţi acei profeţi care sunt sclavii Tăi împreună cu sfinţii şi cu cei care au reverenţă faţă de numele Tău – atât cei mici, cât şi cei mari. Este momentul să îi distrugi pe cei care au pervertit pământul!” 19 A fost deschis acel Templu al lui Dumnezeu din cer; şi s-a văzut acolo „Cufărul Legământului” Său. Au fost fulgere, voci, tunete, un cutremur şi o mare grindină.