10
Am văzut un alt înger care avea o mare forţă. El cobora din cer înconjurat de un nor, având un curcubeu deasupra capului. Faţa lui era ca soarele, iar picioarele semănau cu nişte stâlpi de foc. Ţinea în mână un sul de carte care era deschis. El şi-a pus piciorul drept pe mare, iar cu cel stâng stătea pe pământul uscat. Apoi a strigat cu o voce care semăna cu răgetul unui leu. Atunci când a strigat el, s-au auzit cele şapte tunete; iar eu eram pregătit să scriu (ce au spus ele). Dar din cer s-a auzit o voce care mi-a spus: „Sigilează cuvintele celor şapte tunete – trebuie să rămână un secret – deci să nu scrii!” Am observat că îngerul care stătea cu un picior pe mare şi cu unul pe pământul uscat, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer; şi a jurat pe Cel care trăieşte etern – Creatorul cerului cu tot ce cuprinde el, al pământului cu tot ce există pe el şi al mării cu tot ce este în ea – spunând: „Nu va mai fi nicio întârziere. Ci în zilele când al şaptelea înger va suna cu goarna lui, se va întâmpla acel lucru ţinut secret de Dumnezeu, exact cum a anunţat El prin acei profeţi care sunt sclavii Săi!” Am auzit din nou acea voce care îmi vorbise din cer. Ea mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă (cu un picior) pe mare şi (cu celălalt) pe pământul uscat!” M-am dus la înger şi i-am cerut acel sul mic (de carte). El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va produce dureri în stomac, dar îl vei simţi dulce ca mierea în gura ta.” 10 Am luat acel mic sul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea; dar când a ajuns în stomac, mi-a produs dureri. 11 Apoi el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, despre multe naţiuni, despre multe limbi şi despre mulţi regi!”