1 Era un bărbat din Ramataiim-Ţofim – o localitate din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim. El se numea Elcana şi era fiul lui Ieroham – fiul lui Elihu – fiul lui Tohu – fiul lui Ţuf. Acest Elcana era efratit. 2 El avea două soţii. Prima se numea Ana, iar a doua Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. 3 În fiecare an, acest bărbat pleca din oraşul lui şi se ducea la Şilo, ca să se închine şi să ofere sacrificii lui Iahve care este (numit şi) Dumnezeul Armatelor. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli: Hofni şi Fineas. Ei slujeau ca preoţi ai lui Iahve. 4 În ziua în care Elcana aducea animalul pentru sacrificiu, el dădea câte o parte soţiei care se numea Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care îi avea (ca urmaşi) de la ea. 5 Dar Anei îi oferea o parte specială, pentru că (pe ea) o iubea (mai mult de cât pe cealaltă soţie). Totuşi, Iahve făcuse ca Ana să nu poată avea copii. 6 Oponenta ei avea obiceiul să o supere, ca să o facă să se mânie datorită faptului că Iahve o făcuse să fie sterilă. 7 Penina proceda astfel în fiecare an. De fiecare dată când se ducea Ana la „casa” lui Iahve, ea o supăra în acest fel; iar Ana plângea şi nu mânca nimic. 8 Atunci bărbatul ei care se numea Elcana, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci? De ce te consumi în inima ta? Oare nu valorez eu pentru tine mai mult decât zece fii?” 9 Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli stătea pe scaunul lui, lângă stâlpul care susţinea poarta „templului” lui Iahve. 10 Ea a început să se roage lui Iahve cu sufletul întristat; şi plângea cu un mare regret. 11 Atunci a făcut un jurământ, spunând: „Doamne al armatelor, doresc să priveşti, să constaţi chinul slujitoarei Tale şi în mod real să Îţi aminteşti de mine. Dacă nu o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă îi vei da un fiu, atunci îl voi oferi (în slujba) lui Iahve pentru toate zilele vieţii lui; şi părul capului lui nu va fi tăiat niciodată!” 12 Pentru că ea stătea mult în rugăciune înaintea lui Iahve, Eli privea cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei. Astfel, nu i se auzea vocea; ci i se mişcau numai buzele. Atunci, crezând că este beată, Eli i-a zis: 14 „Femeie, cât timp vei mai fi beată? Renunţă (aici) la vin!” 15 Ana i-a răspuns: „Stăpânul meu, nu sunt beată; ci sunt o femeie supărată în sufletul ei. Nu am băut nici vin şi nici vreo altă băutură alcoolică; ci îmi prezentam durerea sufletului înaintea lui Iahve. 16 Să nu consideri că slujitoarea ta ar fi o femeie cu obiceiuri nesănătoase; pentru că am vorbit până acum (lui Iahve) doar din cauza marii mele dureri şi supărări.” 17 Atunci Eli i-a zis: „Mergi acasă liniştită; şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o!” 18 Ana i-a răspuns: „Îmi doresc ca slujitoarea ta să obţină bunăvoinţa ta!” După ce a spus aceste cuvinte, femeia a plecat. Apoi a început să mănânce; şi faţa ei nu a mai arătat vreo tristeţe interioară. 19 În următoarea dimineaţă s-au trezit devreme cu toţii şi s-au închinat înaintea lui Iahve. Apoi s-au întors acasă, în localitatea Rama. Elcana a cunoscut-o (intim) pe soţia lui; iar Iahve Şi-a amintit de ea. 20 Astfel, după un timp, Ana a rămas însărcinată şi a născut un băiat pe care l-a numit Samuel. I-a pus acest nume pentru că zisese: „L-am cerut (şi l-am primit) de la Iahve.” 21 Elcana a plecat cu toată familia lui ca să ofere lui Iahve sacrificiul anual şi ca să îşi respecte jurământul. 22 Dar Ana nu a mers împreună cu ceilalţi; ci i-a spus soţului ei: „După ce îl voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi îl voi prezenta înaintea lui Iahve, unde va locui pentru totdeauna.” 23 Soţul ei, Elcana, i-a răspuns: „Fă aşa cum crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Doresc doar ca Iahve să facă aşa cum a promis!” Femeia a rămas (acasă) şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. 24 După ce a înţărcat băiatul, l-a luat cu ea; şi a adus împreună cu el un taur de trei ani, o efă de făină şi un ulcior de vin. S-a prezentat cu acestea la „casa” lui Iahve: în localitatea Şilo. Atunci, copilul era (încă destul de) mic. 25 După ce au sacrificat taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana i-a zis lui Eli: „O, stăpânul meu! Îţi jur pe sufletul tău care este viu, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, şi se ruga lui Iahve. 27 Pentru acest copil mă rugam! Iar Iahve mi-a oferit ce am cerut de la El! 28 Acum îl ofer lui Iahve. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi oferit în slujba lui Iahve!” Apoi ei s-au închinat acolo lui Iahve.