19
Saul a vorbit cu fiul lui care se numea Ionatan şi cu toţi slujitorii lui, spunându-le să îl omoare pe David. Dar Ionatan îl îndrăgise foarte mult pe David. Datorită acestui fapt, el l-a anunţat, spunându-i: „Tatăl meu – Saul – intenţionează să te omoare. Deci fereşte-te mâine dimineaţă şi stai ascuns într-un loc. Eu voi veni şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi tu. Îi voi vorbi despre tine; şi apoi îţi voi spune ce voi afla (că va zice).” Ionatan a pledat în favoarea lui David când a vorbit cu tatăl lui numit Saul; şi i-a spus: „Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului lui numit David; pentru că el nu a păcătuit împotriva ta. Ci dimpotrivă: acţiunile lui în slujirea pe care a făcut-o, ţi-au fost foarte utile. Şi-a riscat viaţa atunci când l-a omorât pe filistean; iar Iahve a adus o mare victorie pentru întregul (popor numit) Israel. Tu ai văzut acest lucru şi te-ai bucurat. Atunci de ce să păcătuieşti împotriva unui om nevinovat, omorându-l pe David fără niciun motiv?” Saul a ascultat de Ionatan; şi a jurat, zicând: „Jur pe Iahve care este viu, că David nu va fi omorât.” Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate aceste cuvinte. Apoi l-a adus la Saul. David a continuat să îi slujească la fel ca înainte. După un timp, s-a declanşat din nou războiul. David a luptat împotriva filistenilor şi le-a cauzat o atât de mare înfrângere, încât aceştia au fugit din faţa lui. Într-o zi, în timp ce Saul stătea în casa lui, spiritul rău trimis de Iahve a venit peste el. Saul ţinea în mână o lance, iar David cânta cu lira. 10 Saul a încercat să îl prindă pe David aruncând lancea ca să intre prin el şi să rămână înfiptă în perete; dar David s-a ferit de Saul. El a înfipt lancea doar în perete. Apoi David a fugit şi a scăpat (de Saul) în acea noapte. 11 Atunci Saul a trimis nişte oameni la casa lui David, ca să stea ascunşi şi să îl urmărească; iar dimineaţa, să îl omoare. Dar Mihal – soţia lui David – l-a anunţat, spunându-i: „Dacă nu îţi salvezi viaţa în această noapte, mâine vei fi omorât.” 12 Mihal l-a coborât pe David pe fereastră; şi astfel el a scăpat (de oamenii lui Saul) fugind. 13 Apoi Mihal a luat statuia zeului, a pus-o în pat, i-a pus pe cap nişte păr de capră şi a acoperit-o cu o pătură. 14 Când Saul a trimis oamenii să îl omoare pe David, Mihal le-a spus că este bolnav. 15 Dar Saul a trimis oamenii înapoi să îl vadă pe David şi le-a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să îl omor!” 16 Când aceştia au intrat, în acel pat era statuia idolului cu părul de capră pe cap. 17 Atunci Saul a întrebat-o pe Mihal: „De ce m-ai trădat în acest fel şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi să scape?” Mihal i-a răspuns: „El mi-a zis: «Lasă-mă să plec; altfel te omor!»” 18 David a fugit şi a scăpat; s-a dus la Samuel, în localitatea Rama şi i-a spus tot ce i-a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat şi a locuit la Naiot. 19 Saul a fost anunţat de acest lucru. I s-a spus: „David este la Naiot, în Rama.” 20 Atunci Saul a trimis nişte oameni să îl prindă pe David. Dar când au întâlnit un grup de profeţi conduşi de Samuel şi care profeţeau, Spiritul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul. Atunci şi ei au început să profeţească. 21 Când i s-a spus lui Saul despre acest lucru, el a trimis alţi oameni; dar şi aceia au început să profeţească. Saul a trimis din nou oameni – pentru a treia oară – dar şi aceia au profeţit. 22 La final, a plecat el personal spre Rama. A ajuns la fântâna mare, care este în Secu; şi a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” Cineva i-a răspuns: „Sunt la Naiot, în Rama.” 23 Atunci Saul s-a dus spre Naiot care era în Rama. Dar Spiritul lui Dumnezeu a venit şi peste el; iar Saul şi-a continuat drumul profeţind până a ajuns la Naiot, în Rama. 24 S-a dezbrăcat şi el de hainele lui; şi a profeţit ca toţi ceilalţi în prezenţa lui Samuel. A zăcut dezbrăcat (de hainele regeşti) toată ziua şi toată acea noapte. Aşa a apărut întrebarea: „Este oare şi Saul printre profeţi?”