1 David a fugit din Naiot – din Rama – şi a venit la Ionatan, pe care l-a întrebat: „Ce am făcut? Care este păcatul meu şi cu ce am greşit împotriva tatălui tău care caută să mă omoare?” 2 Ionatan i-a răspuns: „În niciun caz nu se va întâmpla aşa! Nu vei muri! Tatăl meu nu face niciun lucru – indiferent că este mare sau mic – fără să îmi vorbească despre el. De ce mi-ar ascunde tatăl meu tocmai această intenţie a lui? Nu poate fi adevărat.” 3 Dar David a jurat din nou, zicând: „Este o certitudine faptul că tatăl tău a auzit că sunt apreciat de tine; şi s-a gândit: «Să nu ştie Ionatan acest lucru; pentru că s-ar întrista.» Dar cât este de adevărat că Iahve este viu şi că sufletul tău este viu, te asigur că între mine şi moarte nu mai este decât un pas!” 4 Ionatan i-a spus lui David: „Voi face pentru tine tot ce doreşti!” 5 David i-a zis: „Mâine va fi lună nouă; şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Dar permite-mi să plec şi să mă ascund în câmp, până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să îi spui: «David m-a rugat să îi permit să meargă până la Betleem – oraşul în care s-a născut – pentru că acolo va fi adus sacrificiul anual pentru tot clanul de care aparţine el.» 7 Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Dar dacă i se va declanşa mânia, să ştii că a decis să îmi facă rău. 8 Iar tu manifestă bunătate faţă de slujitorul tău; pentru că ai făcut cu el un legământ înaintea lui Iahve. Dacă există vreun păcat în mine, omoară-mă tu personal! De ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Niciodată! Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a decis să îţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?” 10 David l-a întrebat pe Ionatan: „Cine mă va anunţa dacă tatăl tău îţi va răspunde cu duritate?” 11 Ionatan i-a răspuns: „Vino să mergem în câmp.” Au ieşit amândoi în câmp; 12 şi acolo, Ionatan i-a spus lui David: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – este martor că voi spiona pe tatăl meu mâine şi poimâine aproximativ pe la această oră. Dacă are gânduri bune pentru tine, te voi anunţa. 13 Iahve să se comporte cu Ionatan cu toată duritatea, dacă tatăl meu va dori să îţi facă rău iar eu nu îţi voi desecretiza acest lucru şi nu te voi lăsa să pleci ca să îţi protejezi viaţa. Iahve să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu. 14 Dacă voi mai trăi, să demonstrezi faţă de mine un comportament ca al lui Dumnezeu, astfel încât să nu fiu omorât; 15 şi să nu îţi îndepărtezi niciodată bunăvoinţa faţă de urmaşii mei, atunci când Iahve va şterge de pe pământ pe fiecare dintre duşmanii lui David!” 16 Acestea au fost cuvintele pe care le-a spus Ionatan când a ratificat un legământ cu familia lui David, spunând: „Iahve să pedepsească pe duşmanii lui David!” 17 Ionatan l-a pus pe David să îşi reafirme jurământul făcut în baza dragostei pe care o manifesta pentru el; pentru că Ionatan îl iubea ca pe sufletul lui. 18 Apoi i-a zis: „Mâine este lună nouă; şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19 Poimâine să pleci repede de aici; să te duci la locul în care te-ai ascuns prima dată şi să aştepţi lângă stânca Ezel. 20 Eu voi trimite trei săgeţi spre ea, exact ca atunci când aş trage la ţintă. 21 Apoi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Vezi că săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le la mine!», atunci să vii; pentru că, îţi jur pe Iahve care este viu, că acesta va fi semnul care îţi va spune că eşti acceptat şi că nu există niciun pericol pentru tine. 22 Dar dacă îi voi spune băiatului: «Vezi că săgeţile sunt dincolo de tine», să pleci; pentru că Iahve te trimite. 23 Iar referitor la ce am vorbit noi, Iahve este martor între mine şi tine pentru totdeauna!” 24 David s-a ascuns în câmp. Atunci când a început (să apară) luna nouă, regele a stat la masă, ca să mănânce. 25 El s-a aşezat pe locul lui obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa lui şi pe Abner lângă el. Dar locul lui David era gol. 26 Saul nu a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi zicea: „El nu este sincer; cu certitudine, David îmi ascunde ceva!” 27 În următoarea zi – a doua de la luna nouă – locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul lui numit Ionatan: „De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?” 28 Ionatan i-a răspuns: „David mi-a cerut să îi permit să se ducă la Betleem. 29 El mi-a spus: «Te rog să îmi permiţi să merg acasă. Clanul nostru va aduce un sacrificiu în oraş; iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Te rog să fii bun cu mine şi permite-mi să merg să îmi văd fraţii!» Din această cauză nu a venit la masa regelui.” 30 Saul s-a mâniat foarte rău împotriva lui Ionatan; şi i-a spus: „Eşti (ca) un copil nelegitim care se revoltă împotriva mea! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai – fapt care înseamnă o ruşine a ta şi a mamei tale care te-a născut? 31 Atât timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi avea linişte! Trimite pe cineva şi adu-l la mine; pentru că trebuie să moară!” 32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui lui numit Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul a aruncat lancea spre el, ca să îl lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl lui intenţiona să îl omoare pe David. 34 S-a ridicat de la masă foarte supărat; şi în acea zi – a doua a lunii noi – nu a mâncat nimic; pentru că era întristat din cauza lui David şi pentru că tatăl lui îl umilise. 35 În următoarea dimineaţă, Ionatan s-a dus în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băiat. 36 Ionatan i-a spus băiatului: „Aleargă să găseşti săgeţile pe care le-am tras.” Băiatul a alergat; iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când băiatul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, el i-a strigat: „Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?” 38 Ionatan a strigat apoi după el: „Repede! Grăbeşte-te! Nu te opri!” Băiatul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. 39 El nu înţelegea nimic; ci doar Ionatan şi David ştiau ce semnificaţie aveau acele cuvinte. 40 Ionatan i-a dat băiatului armele lui şi i-a spus: „Du-te şi du-le în oraş!” 41 După ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa spre pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună; dar David a plâns mai mult. 42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi liniştit! Să se întâmple aşa cum am jurat amândoi în numele lui Iahve, când am zis: «Iahve să fie (martor) între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pentru totdeauna!»” Apoi David s-a ridicat şi a plecat; iar Ionatan s-a întors în oraş.