1 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus: „David se ascunde pe dealul Hachila, în partea de sud a localităţii Ieşimon!” 2 Saul şi-a ridicat tabăra şi s-a dus în deşertul Zif împreună cu trei mii de bărbaţi selectaţi din Israel, ca să îl caute acolo pe David. 3 Şi-a stabilit tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, în partea de sud a localităţii Ieşimon. David era în deşert. Când a auzit că Saul a venit după el în deşert, 4 David a trimis spioni; şi a aflat că Saul chiar venise acolo. 5 Atunci David a plecat şi a venit chiar în zona în care îşi organizase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul împreună cu Abner – fiul lui Ner – conducătorul armatei lui. Saul era culcat în interiorul taberei; iar armata era aşezată în jurul lui. 6 Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelec şi pe Abişai – fiul Ţeruiei – care era fratele lui Ioab: „Cine va veni împreună cu mine în tabăra lui Saul?” Abişai i-a răspuns: „Eu voi veni cu tine!” 7 Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre acea tabără. Saul dormea în mijlocul taberei, cu lancea înfiptă în pământ, în dreptul capului lui. Abner şi armata erau culcaţi în jurul lui Saul. 8 Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu l-a făcut astăzi pe duşmanul tău să ajungă la discreţia ta. Te rog să îmi permiţi să trec cu lancea prin el până va intra în pământ. Voi face acest lucru dintr-o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua!” 9 Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Cine şi-ar permite să se atingă de cel care este unsul lui Iahve ca rege şi să fie apoi nevinovat?” 10 David a adăugat: „Îţi jur pe Iahve care este viu, că El îl va lovi. Ori va veni timpul să moară, ori va muri participând la o luptă. 11 Să mă ferească Iahve să mă ating de unsul Său! Dar acum ia lancea care este lângă capul lui şi ulciorul cu apă; apoi să plecăm!” 12 David a luat lancea şi ulciorul cu apă care erau lângă capul lui Saul; şi au plecat. Nimeni nu a văzut şi nu a ştiut nimic. Nici nu s-a trezit cineva. Toţi dormeau; pentru că venise peste ei un somn profund trimis de Iahve. 13 David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la mare distanţă. Între ei era o mare suprafaţă de teren. 14 Apoi David a strigat spre popor şi l-a numit pe Abner – fiul lui Ner – zicând: „Abner, mă auzi?” Abner a răspuns: „Cine-l strigă pe rege?” 15 David i-a zis lui Abner: „Ce fel de bărbat eşti tu? Cine mai are funcţia ta în Israel? Şi totuşi, de ce nu ţi-ai păzit stăpânul care este chiar regele? Cineva din popor a venit ca să îl omoare! 16 Nu este bine ce ai făcut. Îţi jur pe Iahve care este viu că meritaţi moartea – voi, cei care nu aţi supravegheat pe stăpânul vostru uns ca rege al lui Iahve! Verifică acum unde este lancea regelui şi ulciorul cu apă – care fuseseră lângă capul lui!” 17 Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis: „Tu eşti fiul meu, David?” David a răspuns: „Da, rege, stăpânul meu; eu sunt!” 18 Apoi a continuat: „De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul lui? Ce am făcut rău? Care este acea faptă rea de care mă fac vinovat? 19 Acum, să asculte regele – stăpânul meu – cuvintele slujitorului lui: dacă Iahve este Cel care te provoacă împotriva mea, atunci să primească un sacrificiu; dar dacă aceia sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea lui Iahve; pentru că ei mă alungă astăzi din moştenirea Lui, zicând: «Du-te şi slujeşte altor (dumne)zei!». 20 Acum, eu spun că doresc să nu îmi cadă sângele pe acel pământ care este departe de faţa lui Iahve. Constat că regele a plecat în căutarea unui singur purice. Este ca unul care urmăreşte o pasăre sălbatică în munţi!” 21 Saul a zis: „Am păcătuit! Întoarce-te, fiul meu, David; pentru că nu îţi voi mai face (niciun) rău. Înţeleg acum că astăzi, viaţa mea a avut valoare pentru tine. M-am comportat ca un nebun; şi am greşit foarte mult!” 22 David a răspuns: „Aici este lancea regelui. Să vină unul dintre tineri şi să o ia. 23 Iahve recompensează fiecăruia conform dreptăţii şi în acord cu seriozitatea lui. El te-a făcut astăzi să ajungi la discreţia mea; dar eu n-am vrut să mă ating de cel care este uns ca rege al lui Iahve. 24 Îmi doresc ca aşa cum eu am apreciat astăzi viaţa ta, să aprecieze şi Iahve viaţa mea; şi El să mă salveze din toate necazurile mele!” 25 Saul i-a zis: „Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu certitudine că tu vei face lucruri mari; şi vei avea succes!” Apoi David a plecat pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.