1 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat şi a plâns pentru moartea lui. Apoi l-au înmormântat în zona unde locuise: la Rama. După ce l-au înmormântat pe Samuel, David a plecat în deşertul Maon. 2 În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. El devenise un om foarte bogat. Avea trei mii de oi şi o mie de capre. Tocmai atunci venise în Carmel ca să îşi tundă oile. 3 Numele acelui bărbat era Nabal. Soţia lui se numea Abigail. Această femeie era inteligentă şi frumoasă. Dar bărbatul ei era dur, rău în comportamentul lui şi provenea din Caleb. 4 În timp ce era în deşert, David a auzit că Nabal îşi tunde oile; 5 şi a trimis zece tineri, cărora le-a zis: „Duceţi-vă la Carmel! Când ajungeţi la Nabal, să îl salutaţi în numele meu; 6 apoi să îi spuneţi: «Să trăieşti în pace atât tu cât şi familia ta, împreună cu tot ce este al tău! 7 Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost (pentru o perioadă de timp) împreună cu noi. Nu i-am jignit şi nici nu s-a pierdut nimic (din ce era al lor) tot timpul cât au fost în Carmel. 8 Întreabă-ţi slujitorii; şi ei îţi vor confirma aceste lucruri. Mă aştept ca tinerii (trimişi de mine) să fie trataţi cu bunăvoinţă de tine; pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum te rog să le dai ce poţi slujitorilor tăi şi fiului tău care se numeşte David.»” 9 Tinerii lui David au venit la Nabal; şi i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui. Apoi ei au aşteptat răspunsul lui Nabal. 10 Dar el le-a spus tinerilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Işai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpânii lor. 11 Oare să iau pâinea mea, apa mea şi carnea pe care am pregătit-o pentru oamenii care îmi tund oile, ca să o dau unora care sunt dintr-un loc necunoscut?” 12 Tinerii lui David s-au întors şi i-au spus lui David toate aceste cuvinte. 13 Atunci David le-a spus oamenilor lui: „Fiecare să se echipeze cu sabia!” Astfel, toţi cei care erau cu David, şi-au luat sabia. David şi-a luat şi el sabia. Au decis să meargă împreună cu David aproximativ patru sute de bărbaţi. Încă două sute de bărbaţi au rămas cu bagajele. 14 Unul dintre slujitori i-a spus Abigailei care era soţia lui Nabal: „David a trimis nişte mesageri din deşert ca să îl salute pe stăpânul nostru. Dar acesta a vorbit dur cu ei. 15 Totuşi, aceşti oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit şi nu am pierdut nimic cât timp am mers împreună cu ei, atunci când eram pe câmp. 16 Au fost (ca) un zid (protector) pentru noi atât ziua, cât şi noaptea – tot timpul cât am fost împreună cu ei – păzind oile. 17 Acum, gândeşte-te şi decide ce să faci; pentru că s-a decis ceva rău pentru stăpânul nostru şi pentru întreaga lui familie. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să îi vorbească.” 18 Abigail a luat repede o sută de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci cantităţi de grâu prăjit, o sută de ciorchini de stafide şi două sute de prăjituri făcute din smochine. Ea le-a pus pe măgari. 19 Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeţi înaintea mea; iar eu vă voi urma!” Dar soţului ei care se numea Nabal, nu i-a spus nimic. 20 În timp ce venea ea călare pe măgar prin zona umbrită a muntelui, David şi oamenii lui tocmai veneau din direcţia opusă. Astfel, femeia i-a întâlnit. 21 David zisese: „Degeaba am păzit în deşert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El m-a recompensat cu rău pentru binele pe care i l-am făcut… 22 Dumnezeu să se comporte cu toată duritatea cu David, dacă până (mâine) dimineaţă voi lăsa să mai trăiască vreun bărbat dintre toţi cei care sunt ai lui Nabal!” 23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, şi-a aplecat faţa înaintea lui şi i s-a închinat până la pământ. 24 Apoi a căzut la picioarele lui şi i-a zis: „Stăpânul meu, numai împotriva mea să vină pedeapsa. Te rog să permiţi slujitoarei tale să îţi vorbească; şi ascultă cuvintele ei. 25 Te rog, stăpânul meu, nu reacţiona violent faţă de acest om rău, care este Nabal; pentru că se comportă exact cum îi este numele. Se numeşte Nabal; şi îl caracterizează nebunia. Dar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii trimişi de stăpânul meu. 26 Acum, îţi jur, stăpânul meu, pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care este viu, că Iahve te-a oprit astfel de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. Duşmanii tăi şi cei care vor răul stăpânului meu, să ajungă la fel ca Nabal! 27 Acest dar pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care îl urmează pe stăpânul meu! 28 Te rog să ierţi păcatul slujitoarei tale. Este o certitudine faptul că Iahve îi va consolida stăpânului meu o casă; pentru că stăpânul meu se implică în războaiele lui Iahve. Să nu fie răutate în tine în niciuna dintre zilele tale. 29 Iar dacă va veni vreun om ca să te urmărească şi ca să te omoare, viaţa stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii şi se va duce la Dumnezeul tău care se numeşte Iahve. Dar El va arunca viaţa duşmanilor tăi ca pe o piatră trasă cu praştia. 30 Atunci când Iahve îi va face stăpânului meu tot binele pe care i l-a promis şi când îl va pune să conducă pe Israel, 31 să nu devină această vărsare de sânge şi această răzbunare un motiv de regret sau o piedică în inima stăpânului meu. Când Iahve îi va face bine stăpânului meu, atunci să îţi aminteşti de slujitoarea ta!” 32 David i-a răspuns Abigailei: „Să fie binecuvântat Iahve – Cel care este Dumnezeul lui Israel – pentru că El te-a trimis astăzi să mă întâlneşti. 33 Să fie binecuvântată judecata ta; şi fi binecuvântată şi tu, cea care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge şi de la răzbunare! 34 Jur pe Iahve care este viu – pe Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să îţi fac rău – că dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, până dimineaţă nu ar fi fost lăsat să mai trăiască niciun bărbat dintre cei care aparţin lui Nabal!” 35 Apoi David a luat din mâna ei ce îi adusese; şi i-a zis: „Du-te liniştită la casa ta! Să ştii că am luat în considerare ce ai spus şi că ţi-am aprobat cererea.” 36 Atunci când Abigail a ajuns la Nabal, acesta organizase un banchet în casa lui, unde se mânca la fel ca la masa unui rege. Inima lui Nabal era „veselă” pentru că el era foarte afectat de băuturi alcoolice. Ea nu i-a spus nimic până în următoarea dimineaţă. 37 După ce trecuse efectul beţiei lui Nabal, soţia lui i-a relatat tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură mortală; şi el s-a făcut ca o piatră. 38 După aproximativ zece zile, Iahve l-a lovit pe Nabal; şi a murit. 39 Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care mi-a apărat cauza pentru situaţia în care am fost defăimat de Nabal; şi l-a oprit pe sclavul Său de la comiterea unui lucru rău. Iahve a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului lui!” Apoi David a anunţat-o pe Abigail că vrea să o ia ca soţie. 40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis: „David ne-a trimis la tine să te luăm ca să îi fi soţie!” 41 Atunci ea s-a ridicat şi s-a aplecat cu faţa până faţa la pământ, zicând: „Slujitoarea ta este aici, pregătită să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu!” 42 Apoi Abigail s-a ridicat repede, a încălecat pe un măgar şi a plecat împreună cu cinci femei care o slujeau. Ea a mers împreună cu oamenii lui David; şi apoi a devenit soţia lui. 43 David îşi luase ca soţie şi pe Ahinoam din Izreel. Astfel, acestea două au devenit soţiile lui. 44 Saul o luase pe fiica lui numită Mihal, care fusese soţia lui David, şi o dăduse lui Paltiel – fiul lui Laiş – care era din Galim.