1 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, a fost anunţat că David este în deşertul En-Ghedi. 2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi selectaţi (pentru această misiune) şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor lui, în partea de est a Stâncilor Ţapilor Sălbatici. 3 A ajuns la stânele care erau lângă drum. Acolo exista o peşteră; şi Saul a intrat în ea să îşi acopere picioarele (odihnindu-se). David şi oamenii lui erau la capătul (celălalt al) peşterii. 4 Oamenii lui David i-au zis: „Aceasta este ziua despre care ţi-a vorbit Iahve când ţi-a spus: «Eu îl voi face pe duşmanul tău să ajungă prizonier în mâinile tale; iar tu vei face tot ce vei dori cu el.»!” David s-a ridicat şi a tăiat colţul hainei lungi a lui Saul – fără să fie observat de nimeni dintre cei care erau acolo. 5 Dar apoi David a fost mustrat de conştiinţa lui pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 6 El le-a spus oamenilor lui: „Să mă ferească Iahve să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este uns la porunca Lui ca rege. Refuz să îl lovesc cu mâna mea. Este uns în slujba lui Iahve ca rege (pentru Israel)!” 7 Zicând aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii lui şi nu le-a permis să îl atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a plecat din peşteră şi şi-a continuat drumul. 8 După plecarea lui, s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. Apoi el a strigat după Saul: „Rege, stăpânul meu!” Când s-a uitat Saul în urma lui, David s-a aplecat cu faţa până spre pământ şi s-a închinat. 9 Atunci i-a zis lui Saul: „De ce asculţi cuvintele celor care spun că David doreşte să îţi facă rău? 10 În această zi, ochii tăi au văzut că Iahve te-a făcut să ajungi la discreţia mea – chiar acolo, în peşteră. Cineva mi-a spus să te omor; dar eu am avut milă de tine şi am decis să nu fac nimic cu mâna mea împotriva stăpânului meu; pentru că el este uns ca rege din porunca lui Iahve. 11 Părintele meu, priveşte aici şi vezi colţul robei tale care este în mâna mea. Tăind acest colţ al robei tale şi pentru că nu te-am omorât, trebuie să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de revoltă; şi că nu am păcătuit împotriva ta. Totuşi, tu mă urmăreşti, ca să mă omori… 12 Iahve să judece între mine şi tine; şi El să mă răzbune faţă de tine! Dar mâna mea nu va acţiona împotriva ta! 13 Vechiul proverb spune: «Răul provine de la cei răi.» Totuşi, să ştii că nu voi acţiona cu mâna mea împotriva ta. 14 După cine a plecat regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? – Un câine mort? Un purice?… 15 Iahve să fie judecător şi să pronunţe sentinţa în acest conflict dintre mine şi tine. El să privească, să îmi susţină cauza şi să mă salveze de tot ce intenţionezi să îmi faci cu mâna ta!” 16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, el i-a zis: „Fiul meu, tu eşti chiar David – cel care îmi vorbeşte?” Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându-i lui David: „Tu eşti mai corect decât mine; pentru că tu mi-ai demonstrat bunăvoinţă, chiar dacă eu m-am comportat rău cu tine. 18 Astăzi, tu ai demonstrat bunătate faţă de mine; pentru că deşi Iahve făcuse ca eu să ajung la discreţia ta, nu m-ai omorât. 19 Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îl lasă să plece fără să îi facă niciun rău? Iahve să te recompenseze astăzi cu bine, având în vedere ce ai făcut pentru mine! 20 Acum ştiu sigur că tu vei guverna (în locul meu) şi că tronul lui Israel va fi al tău! 21 Jură-mi pe Iahve că nu îi vei extermina pe urmaşii mei după ce nu voi mai trăi eu şi că nu îmi vei şterge numele din familia strămoşului meu!” 22 David i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă. În acest timp, David a urcat în fortăreaţă împreună cu oamenii lui.