1 După ce au capturat Cufărul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. 2 Au dus Cufărul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul (zeu)lui Dagon, aşezându-l lângă acesta. 3 Când s-au trezit dimineaţa devreme, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. 4 În următoarea dimineaţă, atunci când s-au trezit devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa spre pământ înaintea Cufărului lui Iahve. Dar cu acea ocazie, capul lui Dagon şi cele două palme ale lui erau tăiate pe prag. Îi rămăsese numai trunchiul. 5 Acest fapt explică de ce până astăzi, preoţii lui Dagon şi toţi cei care intră în templul lui din Aşdod, nu calcă pe prag. 6 Mâna lui Iahve aducea dezastre împotriva celor din Aşdod. Ea îi speriase; pentru că lovise cu infecţii ale pielii atât pe cei din Aşdod, cât şi populaţia existentă în vecinătăţile lui. 7 Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Cufărul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi; pentru că mâna Lui se manifestă împotriva noastră şi împotriva zeului nostru numit Dagon.” 8 Atunci au convocat pe toţi conducătorii filistenilor şi i-au întrebat: „Ce să facem cu acest Cufăr al Dumnezeului lui Israel?” Ei au răspuns: „Cufărul Dumnezeului lui Israel să fie dusă la Gat!” Şi au dus acolo Cufărul Dumnezeului lui Israel. 9 După ce l-au dus acolo, mâna lui Iahve a fost împotriva oraşului, declanşând acolo o foarte mare panică. Iahve a lovit oamenii din oraş – de la copil şi până la bătrân – cu multe infecţii ale pielii. 10 Atunci au trimis Cufărul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns Cufărul lui Dumnezeu acolo, cei din Ecron au început să ţipe, zicând: „Au adus la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!” 11 Au convocat o întâlnire cu toţi conducătorii filistenilor şi le-au spus: „Trimiteţi de la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul lui; şi astfel, să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!” Au cerut acest lucru pentru că era o panică de moarte în tot oraşul, în timp ce mâna lui Iahve acţiona acolo cu mare forţă împotriva lor. 12 Cei care nu mureau, erau loviţi cu infecţii ale pielii; iar zgomotul produs de oamenii oraşului care ţipau, ajungea până la cer.