1 Iahve l-a trimis pe Natan la David. Ajungând la David, Natan i-a zis: „Într-un anume oraş trăiau doi oameni. Unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2 Cel care era bogat, avea un mare număr de oi şi de vite. 3 Dar omul sărac nu avea altceva decât o oaie tânără pe care o cumpărase. Avea grijă de ea şi o creştea împreună cu el şi cu copiii lui. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul lui. Îi era ca o fiică. 4 A venit un călător la omul bogat. Dar el nu şi-a permis să ia niciuna dintre oile sau dintre vitele lui ca să îi pregătească (acelui vizitator) să mănânce; ci a luat de la omul sărac acea oaie tânără şi i-a gătit-o celui care venise la el!” 5 David a devenit foarte mânios faţă de acel om (bogat); şi i-a zis lui Natan: „Jur pe Iahve care este viu că omul care a făcut acest lucru, trebuie pedepsit cu moartea! 6 Să dea înapoi patru oi tinere pentru această faptă şi pentru că nu a avut milă!” 7 Atunci Natan i-a zis: „Tu eşti acel om! Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve, îţi zice: «Te-am uns ca rege pentru Israel şi te-am scăpat de ameninţările lui Saul. 8 Ţi-am dat familia stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău. Ţi-am dat autoritate în (teritoriul numit) Israel şi în (cel numit) Iuda. Dacă toate acestea ar fi fost insuficiente, aş fi adăugat altele. 9 De ce ai sfidat Cuvântul lui Iahve şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai omorât pe hititul Urie cu sabia; iar pe soţia lui ai luat-o ca să fie soţia ta… L-ai omorât pe Urie cu sabia amoniţilor. 10 Pentru că ai făcut aceste fapte, să ştii că sabia nu se va îndepărta de familia ta niciodată. Prin aceste fapte, tu M-ai sfidat luând-o pe soţia hititului Urie ca să îţi fie soţie.» 11 Acum, ascultă ce îţi mai spune Iahve: «Voi aduce dezastrul împotriva ta; şi el va veni chiar din propria ta familie! Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia; iar el se va culca cu ele la lumina zilei! 12 Tu ai lucrat în secret; dar Eu voi face să se întâmple la lumina zilei ce am spus prin aceste cuvinte – înaintea întregului Israel!»” 13 David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva lui Iahve!” Natan i-a răspuns: „Iahve ţi-a iertat păcatul; şi nu vei muri. 14 Totuşi, pentru că prin această faptă ai făcut pe duşmanii lui Iahve să Îl desconsidere, copilul care ţi s-a născut, va muri!” 15 Natan a plecat acasă; iar Iahve a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David. El s-a îmbolnăvit grav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit; apoi a intrat în palat şi a stat culcat la pământ toată noaptea. 17 Consilierii palatului lui au insistat, rugându-l să se ridice de la pământ; dar el nu a acceptat şi nici nu a vrut să mănânce cu ei. 18 În a şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să îi vorbească despre acest lucru; pentru că îşi ziceau: „Când copilul trăia, îi vorbeam şi el nu ne asculta. Cum să avem acum curajul să îi spunem că a murit copilul? I s-ar face mai mult rău!” 19 David a observat că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei; şi a înţeles că murise copilul. I-a întrebat: „A murit copilul?” Ei i-au răspuns: „Da, a murit.” 20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele. Apoi a intrat în casa lui Iahve şi s-a închinat. După ce s-a întors acasă, a cerut să i se dea să mănânce; şi a mâncat. 21 Slujitorii lui l-au întrebat: „Ce înseamnă ce faci tu? Atunci când trăia copilul, posteai şi plângeai; iar acum, când el a murit, te ridici de la pământ şi mănânci!” 22 David le-a răspuns: „Cât timp trăia copilul, posteam şi plângeam pentru că îmi ziceam: «Este posibil ca Iahve să aibă milă de mine; şi poate copilul va trăi.» 23 Dar acum, după ce deja a murit, de ce să mai postesc? Aş putea oare să îl aduc înapoi? Eu voi merge la el; dar el nu se va mai întoarce la mine!” 24 David a consolat-o pe soţia lui – pe Batşeba. A intrat la ea (şi au avut din nou relaţii intime). Ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Iahve îl iubea. 25 El a transmis prin profetul Natan că ar fi bine să îl numească Iedidia – care înseamnă „de dragul lui Iahve”. 26 În acest timp, Ioab a asediat Raba amoniţilor şi a luat controlul oraşului regal. 27 Apoi a trimis mesageri la David să îi spună: „Am luptat împotriva Rabei; şi acum deţinem controlul surselor de apă ale oraşului. 28 Strânge restul luptătorilor, asediază oraşul şi cucereşte-l, ca să nu îl cuceresc eu şi să primească astfel numele meu.” 29 David a strâns toată armata (de care mai dispunea), s-a îndreptat spre Raba, a luptat împotriva ei şi a cucerit-o. 30 A luat coroana de pe capul regelui lor. Ea cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre preţioase. Acea coroană fost pusă pe capul lui David. Prada luată din oraş era foarte multă. 31 Pe locuitorii oraşului i-a dat afară din el, i-a pus să presteze (pentru israelieni) munci folosind fierăstraie, grape de fier şi seceri de fier. I-a obligat să lucreze şi la fabricarea cărămizilor. La fel a procedat şi cu celelalte oraşe amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga armată.