1 După ce trecuse o perioadă de timp, Absalom – fiul lui David – avea o soră frumoasă care se numea Tamar. Unul dintre fiii lui David care se numea Amnon, s-a îndrăgostit de ea. 2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit dorind-o pe Tamar. Ea era fecioară; şi pentru Amnon era dificil să îi facă ceva. 3 Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Şimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil. 4 El l-a întrebat pe Amnon: „De ce tu care eşti fiul regelui, arăţi din ce în ce mai slăbit în fiecare dimineaţă? Nu vrei să îmi spui?” Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar – adică de sora fratelui meu numit Absalom.” 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău şi prefă-te că eşti bolnav. Atunci când tatăl tău va veni să te vadă, să îi spui: «Te rog, să vină sora mea Tamar şi să îmi dea să mănânc ceva. Să îmi prepare mâncarea sub privirea mea, ca să o pot vedea; şi astfel, să pot mânca din mâna ei.»” 6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să îl vadă; iar Amnon i-a zis: „Te rog, să vină sora mea – Tamar – să îmi coacă două turte sub privirea mea şi să mănânc din mâna ei.” 7 David a trimis pe cineva acasă la Tamar ca să îi spună: „Te rog să te duci acasă la fratele tău care se numeşte Amnon şi să îi pregăteşti ceva ca să mănânce.” 8 Tamar s-a dus acasă la fratele ei numit Amnon. Ea l-a găsit culcat. A făcut nişte cocă din care i-a copt turtele sub privirea lui. 9 Apoi a luat tigaia şi l-a servit. Dar Amnon nu a vrut să mănânce. El a zis: „Toţi ceilalţi să iasă din casă!” Şi toţi slujitorii au ieşit. 10 Atunci Amnon i-a zis Tamarei: „Adu mâncarea în dormitor, pentru ca să pot mânca din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus fratelui lui numit Amnon în dormitor. 11 Când ea s-a apropiat de el ca să îi dea să mănânce, el a apucat-o şi a ţinut-o cu forţa, zicând: „Soro, vino şi culcă-te cu mine!” 12 Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă viola! Nu comite această faptă păcătoasă oribilă; pentru că un asemenea lucru nu este permis să se întâmple în (poporul) Israel. 13 Unde mă voi duce cu ruşinea mea? Iar tu vei fi considerat un om foarte vinovat în poporul Israel. Te rog să vorbeşti cu regele; şi el nu se va opune când îi voi cere să fiu a ta!” 14 Dar el nu a vrut să o asculte; şi pentru că avea o forţă mai mare decât a ei, a obligat-o să se culce cu el; şi astfel a dezonorat-o… 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult pe Tamar – chiar mai mult decât o iubise. Amnon i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!” 16 Ea i-a zis: „Nu! Alungându-mă, faci un rău mai mare decât cel pe care deja l-ai făcut!” Dar Amnon nu a vrut să o asculte. 17 El l-a chemat pe tânărul care-l slujea şi i-a zis: „Daţi-o afară pe această femeie şi închideţi uşa după ea!” 18 Slujitorul lui a făcut exact cum i se poruncise. Tamar era îmbrăcată cu o robă decorată. Aşa se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. 19 După ce a fost alungată (din casa lui Amnon), ea şi-a presărat cenuşă pe cap, şi-a rupt roba decorată pe care o purta, şi-a pus mâinile pe cap şi a plecat ţipând. 20 Absalom – fratele ei – a întrebat-o: „Fratele tău numit Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci şi nu fi supărată pentru ce s-a întâmplat; pentru că el este fratele tău.” Atunci Tamar a rămas cu durerea (sufletească) în casa fratelui ei numit Absalom. 21 Când regele David a auzit ce s-a întâmplat, a fost foarte supărat. 22 Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon; dar îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora lui numită Tamar. 23 După doi ani, Absalom îşi tundea oile la Baal-Haţor, lângă teritoriul locuit de urmaşii lui Efraim. Absalom i-a invitat acolo pe toţi fiii regelui. 24 El s-a dus la rege şi i-a zis: „Să ştii că slujitorul tău îşi tunde oile. Te rog să vii cu slujitorii lui la slujitorul tău!” 25 Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule; nu vom veni toţi, ca să nu îţi fie greu din cauza noastră.” Deşi Absalom a insistat, regele nu a vrut să meargă; dar l-a binecuvântat. 26 Atunci Absalom i-a zis: „Te rog să permiţi ca măcar fratele meu numit Amnon să vină cu noi!” Regele l-a întrebat: „De ce să vină tocmai Amnon cu tine?” 27 Dar Absalom a insistat şi l-a determinat pe rege să îl trimită pe Amnon împreună cu toţi ceilalţi fii ai lui care au mers cu el. 28 Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Aşteptaţi până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; şi când vă voi zice: «Loviţi-l pe Amnon!», atunci să îl omorâţi. Să nu vă fie frică să faceţi acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiţi curajoşi şi demonstraţi-vă abilitatea de luptători!” 29 Slujitorii lui Absalom au procedat cu Amnon exact cum le poruncise stăpânul lor. Atunci toţi ceilalţi fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. 30 În timp ce veneau ei spre palat, regele a fost anunţat că Absalom i-a omorât pe toţi fiii regelui şi că nu a lăsat să trăiască pe niciunul dintre ei. 31 Atunci regele s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat la pământ. Slujitorii lui stăteau în picioare, având şi ei hainele rupte. 32 Dar Ionadab – fiul lui Şimea – care era fratele lui David, i-a spus regelui: „Să nu creadă stăpânul meu vestea care spune că toţi tinerii, fii ai regelui, au fost omorâţi. Numai Amnon a murit. Acest lucru a fost planificat de Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora lui numită Tamar. 33 Deci să nu se supere stăpânul meu – regele – din cauza acestui zvon care spune că fiii regelui au murit; pentru că doar Amnon a murit!” 34 În acest timp, Absalom fugise. Când paznicul de pe zid a privit, a observat la depărtare un mare grup de oameni care coborau muntele venind pe drumul dinspre vest. 35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Priveşte: sosesc fiii regelui, aşa cum a spus slujitorul tău!” 36 Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar şi regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare. 37 Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai – la fiul lui Amihud – care era regele Gheşurului. Regele David plângea după fiul lui în fiecare zi. 38 După ce Absalom a fugit şi a ajuns în Gheşur, a rămas acolo trei ani. 39 Regele David a încetat să îl urmărească pe Absalom, pentru că se obişnuise cu faptul că Amnon a murit.