1 Ioab – fiul Ţeruiei – a observat că regelui îi era dor de Absalom. 2 A trimis pe cineva la Tecoa şi a adus de acolo o femeie înţeleaptă. Apoi el i-a zis femeii: „Prefă-te că eşti în doliu. Îmbracă-te cu haine de doliu şi să nu te ungi cu ulei. Să arăţi ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3 Să te duci astfel la rege şi să îi vorbeşti cum te voi învăţa eu.” Şi Ioab i-a precizat acelei femei ce să spună (regelui). 4 Când femeia din Tecoa a ajuns la rege, a căzut cu faţa spre pământ şi i s-a închinat. Ea i-a zis: „Regele meu, ajută-mă!” 5 Regele a întrebat-o: „Ce necaz ai?” Femeia i-a răspuns: „Eu sunt o femeie văduvă. Soţul meu a murit. 6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care într-o zi se băteau pe câmp; şi nu era nimeni acolo care să îi despartă. Astfel, unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât. 7 Acum, tot clanul a venit împotriva slujitoarei tale, spunându-i: «Predă-ni-l pe cel care şi-a omorât fratele, ca să îl omorâm; pentru că i-a luat viaţa fratelui lui. Îl vom distruge şi pe moştenitor!» Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas. Vor face ca soţul meu să rămână fără nume şi fără moştenitor pe pământ…” 8 Regele i-a răspuns femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci pentru tine!” 9 Femeia din Tecoa i-a zis regelui: „O, rege, stăpânul meu, să fiu vinovată eu şi familia tatălui meu. Iar regele şi tronul lui să rămână fără vină!” 10 Regele i-a zis: „Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine; şi nu se va mai atinge de tine!” 11 Atunci femeia i-a făcut regelui următoarea rugăminte: „Doresc ca regele să îşi amintească de numele Dumnezeul lui – de Iahve – pentru ca să îl împiedice pe cel care doreşte să răzbune sângele celui mort mărind dezastrul prin omorârea fiului meu (care încă trăieşte)!” Regele i-a zis: „Jur pe Iahve care este viu, că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” 12 Atunci femeia i-a mai zis: „Te rog să permiţi slujitoarei tale să îi spună ceva regelui – stăpânului meu.” Regele i-a zis: „Vorbeşte!” 13 Ea i-a spus: „De ce ai planificat un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că din vorbele lui, regele se face vinovat prin faptul că nu îl aduce înapoi pe cel pe care l-a alungat. 14 Desigur, noi toţi vom muri până la urmă – ca nişte ape care cad pe pământ şi nu se mai adună. Dar Dumnezeu nu doreşte să ia viaţa; ci concepe metode prin care cel alungat să se poată întoarce la El! 15 Aşa se explică de ce am venit să îi vorbesc regelui – stăpânului meu; pentru că ce fac oamenii, m-a speriat. Slujitoarea ta şi-a zis: «Să-i vorbesc regelui; şi poate el va aproba cererea slujitoarei lui. 16 Poate că regele o va asculta şi o va scăpa pe slujitoarea lui de cei care vor să o şteargă pe ea şi pe fiul ei din moştenirea lui Dumnezeu.» 17 Acum, slujitoarea ta îţi mai spune: «Îmi doresc să îmi aducă pace cuvintele stăpânului meu care este rege! Pentru că stăpânul meu – regele – este ca un înger al lui Dumnezeu. El ştie să înţeleagă binele şi răul. Şi Dumnezeul tău numit Iahve să fie cu tine!»” 18 Regele i-a zis femeii: „Să nu eviţi răspunsul (corect) la întrebarea pe care ţi-o voi pune.” Femeia i-a zis: „Să întrebe stăpânul meu, regele!” 19 Atunci regele a întrebat-o: „Oare nu este cu tine mâna lui Ioab în toate aceste lucruri?” Femeia i-a răspuns: „Jur pe sufletul tău care este viu – rege, stăpânul meu – că nimeni nu poate devia nici la dreapta nici la stânga de la tot ce ai zis. Da, slujitorul tău – Ioab – mi-a poruncit (să vin la tine) şi tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte. 20 Slujitorul tău – Ioab – a procedat aşa ca să schimbe situaţia. Dar stăpânul meu are o înţelepciune ca a unui înger al lui Dumnezeu; şi astfel, el cunoaşte tot ce se întâmplă în ţară.” 21 Regele i-a zis atunci lui Ioab: „Să ştii că vreau să fac acest lucru! Deci du-te şi adu-l pe tânărul Absalom!” 22 Ioab a căzut cu faţa spre pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. El a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a obţinut favoarea stăpânului lui care este rege; pentru că regele a făcut aşa cum i-a cerut slujitorului lui!” 23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheşur şi l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui; şi să nu îmi vadă faţa!” Astfel, Absalom s-a întors acasă la el; şi nu a văzut faţa regelui. 25 În tot Israelul nu era niciun om atât de cunoscut pentru frumuseţea lui cum era Absalom. Din partea de sus a capului şi până la talpa piciorului, el nu avea niciun defect şi nimic neplăcut. 26 Când îşi tundea părul – iar el făcea acest lucru în fiecare an, pentru că părul crescut îi devenea prea greu –, acesta cântărea două sute de şecheli, conform unităţii regale pentru greutăţi. 27 În familia lui Absalom s-au născut trei fii şi o fiică. Acea fiică a fost numită Tamar. Ea era foarte frumoasă. 28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să îl întâlnească pe rege. 29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab, intenţionând să îl trimită la rege. Dar Ioab nu a vrut să vină. L-a chemat a doua oară; dar el tot nu a acceptat să vină. 30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor lui: „Terenul agricol al lui Ioab este aproape de al meu; şi are semănat orz pe el. Mergeţi acolo şi daţi-i foc!” Slujitorii lui au făcut exact cum le poruncise. 31 Când a aflat Ioab ce se întâmplase, s-a dus acasă la Absalom şi l-a întrebat: „De ce au dat foc slujitorii tăi recoltelor de pe terenul meu agricol?” 32 Absalom a răspuns: „Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să îi spui: «De ce am venit din Gheşur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?» Acum te anunţ că doresc să văd faţa regelui; şi dacă este vreun păcat în mine, atunci să mă omoare!” 33 Ioab s-a dus la rege şi i-a spus acest lucru. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. El a venit la rege şi i s-a închinat cu faţa spre pământ; iar regele l-a sărutat pe Absalom.