1 Ioab a fost anunţat că David plânge şi că îl jeleşte pe Absalom. 2 Astfel, acea zi în care trebuia să se sărbătorească victoria, s-a transformat într-o zi de jale pentru întregul popor; pentru că israelienii a aflat atunci că regele plânge pentru moartea fiului lui. 3 În aceeaşi zi, cei care formau armata, au intrat în oraş ca nişte oameni ruşinaţi care ar fi fugit din luptă. 4 Regele îşi acoperise faţa şi striga tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 5 Ioab a intrat în palatul regelui şi i-a zis: „Tu acoperi astăzi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi – ale celor care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi concubinelor tale. 6 Tu îi iubeşti pe cei care te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc. Astăzi ne-ai arătat că pentru tine, aceşti conducătorii şi luptători nu înseamnă nimic. Înţeleg că dacă Absalom ar fi acum viu iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit… 7 Deci ridică-te, ieşi şi vorbeşte slujitorilor tăi aşa cum aşteaptă ei de la tine; pentru că dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Iahve că toţi te vor părăsi în această noapte! Dezastrul ar fi astfel mai mare decât tot ce ţi s-a întâmplat din tinereţe şi până astăzi!” 8 Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. Poporul a fost anunţat: „Să ştiţi că regele stă la poartă!” Atunci toţi au venit înaintea regelui, după ce israelienii fugiseră la corturile lor. 9 În toate clanurile urmaşilor lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei, zicând: „Regele ne-a eliberat de opresiunea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a salvat de dominaţia filistenilor; iar acum a fost obligat să fugă din ţară, alungat de Absalom. 10 Dar acest Absalom, pe care l-am uns să guverneze pentru noi, a murit în timpul conflictului. Deci de ce nu spuneţi nimic ca să îl aduceţi pe rege înapoi?” 11 Când a auzit regele David ce vorbesc între ei toţi israelienii, a trimis preoţilor Ţadoc şi Abiatar următorul mesaj: „Întrebaţi-i pe cei din consiliul bătrânilor care sunt pe teritoriul urmaşilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi ultimii care să îl aduceţi pe rege înapoi acasă? 12 Voi aparţineţi aceluiaşi trib din care provin şi eu. Deci de ce să fiţi ultimii care să îl aduceţi acasă pe rege?» 13 Iar lui Amasa să îi spuneţi: «Nu ştii că oasele şi carnea noastră au origine comună? Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă începând de astăzi nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab!»” 14 Regele a câştigat astfel inima tuturor bărbaţilor din teritoriile numite Iuda. Ei s-au comportat ca şi cum ar fi fost un singur om. Au trimis un mesaj regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.” 15 Regele s-a întors; şi ajunsese la Iordan. În acest timp, israelienii din teritoriile urmaşilor lui Iuda veniseră la Ghilgal, ca să îl întâmpine pe rege şi să îl traverseze Iordanul. 16 Beniamitul Şimei – fiul lui Ghera – din Bahurim, s-a grăbit să vină înaintea regelui David împreună cu oamenii din teritoriile lui Iuda. 17 Îl însoţeau o mie de bărbaţi din teritoriile locuite de urmaşii lui Beniamin. Împreună cu ei era şi Ţiba – slujitorul familiei lui Saul –, cei cincizeci de fii ai lui şi cei douăzeci de slujitori. Au venit repede la Iordan, acolo unde era regele. 18 El a traversat vadul ca să ajute familia regelui să treacă pe cealaltă parte şi ca să facă orice ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul – Şimei – fiul lui Ghera, s-a aplecat înaintea regelui; 19 apoi i-a zis: „Îmi doresc ca stăpânul meu să nu ia în considerare nedreptatea mea şi să nu îşi amintească de răul pe care slujitorul lui i l-a făcut atunci când stăpânul meu – regele – pleca din Ierusalim. Să nu fie supărat regele pentru ce s-a întâmplat. 20 Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit; dar să ştii că astăzi vin primul din întregul trib al lui Iosif ca să îl întâmpin pe stăpânul meu, pe rege!” 21 Abişai – fiul Ţeruiei – a zis: „Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iahve?” 22 Regele i-a răspuns: „Fiii Ţeruiei, noi nu gândim deloc la fel! De ce sunteţi astăzi împotriva mea? Să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel tocmai astăzi? Nu este evident că de-acum sunt (din nou) rege pentru tot Israelul?” 23 Apoi regele i-a zis lui Şimei: „Nu vei muri!” Şi i-a promis acest lucru printr-un jurământ. 24 Mefiboşet – nepotul lui Saul – a venit şi el acolo să îl întâmpine pe rege. Din ziua în care regele plecase şi până când revenise în pace, Mefiboşet nu îşi îngrijise picioarele, nu îşi tunsese barba şi nu îşi spălase hainele. 25 Când a venit de la Ierusalim ca să întâmpine regele, David l-a întrebat: „Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?” 26 Mefiboşet i-a răspuns: „O, rege, stăpânul meu! Slujitorul tău, fiind handicapat, s-a gândit: «Voi pune şaua pe un măgar şi voi putea merge cu regele.» Dar slujitorul meu m-a trădat. 27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu care este rege. Totuşi, stăpânul meu – regele – este ca un înger al lui Dumnezeu! Acum fă ce consideri că este cazul să faci! 28 Toţi urmaşii bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, din partea regelui. Şi totuşi, tu i-ai permis slujitorului tău să mănânce la masa ta… Ce alte drepturi aş mai putea cere de la rege?” 29 Regele i-a zis: „De ce tot vorbeşti atât de mult? Am decis deja: tu şi Ţiba veţi împărţi teritoriul moştenit!” 30 Mefiboşet i-a răspuns: „Din moment ce stăpânul meu – regele – s-a întors cu bine acasă, este posibil ca Ţiba să ia acum totul.” 31 Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până a ajuns dincolo de Iordan; apoi l-a lăsat să meargă mai departe. 32 Barzilai era foarte bătrân. El avea optzeci de ani: şi pentru că era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp locuise la Mahanaiim. 33 Regele i-a zis lui Barzilai: „Vino cu mine la Ierusalim; şi eu voi îngriji de tine!” 34 Barzilai l-a întrebat: „Oare câţi ani voi mai trăi, ca să merg să stau la Ierusalim cu regele? 35 Am ajuns la vârsta de optzeci de ani. Pot eu să mai disting între ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Oare pot eu să mai aud (ca altădată) cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? De ce să fie slujitorul tău o complicaţie în plus pentru stăpânul meu, pentru rege? 36 Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan, dar numai puţin. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea recompensă? 37 Te rog să permiţi slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în oraşul lui, unde sunt înmormântaţi tatăl şi mama lui. Dar să ştii că este aici slujitorul tău: Chimham. Să îl ia stăpânul meu – regele – cu el; şi să se comporte cu acesta cum va dori!” 38 Regele i-a zis: „Bine. Chimham va veni cu mine şi mă voi comporta cu el aşa cum vei dori tu; iar ţie îţi voi oferi orice vei cere de la mine.” 39 Întregul popor a traversat Iordanul. Apoi l-a traversat şi regele. El l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors apoi acasă. 40 Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Îl însoţeau întreaga armată a urmaşilor lui Iuda şi jumătate din armata lui Israel. 41 Toţi bărbaţii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „De ce bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Iuda – fraţii noştri – te-au furat şi l-au traversat pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii care îl însoţesc pe David?” 42 Bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă supăraţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?” 43 Bărbaţii (teritoriu)lui (numit) Israel le-au zis bărbaţilor (teritoriu)lui (numit) Iuda: „Noi avem dreptul la a ne revendica regele de zece ori mai mult decât voi! Deci pentru David, noi avem mai multe drepturi decât voi! Acum, de ce ne desconsideraţi? Noi am fost primii care l-am chemat pe regele nostru înapoi!” Cuvintele bărbaţilor din teritoriul numit (mai târziu) Iuda au avut mai mare autoritate decât cuvintele bărbaţilor din teritoriul numit (ulterior) Israel.