1 Urmează prezentarea ultimelor cuvinte ale lui David. Acesta este mesajul lui David – fiul lui Işai – omul pe care l-a înălţat Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov şi cântăreţul plăcut al lui Israel: 2 „Spiritul lui Iahve vorbeşte prin mine şi Cuvântul Lui este pe limba mea. 3 Dumnezeul lui Israel a vorbit; Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel care îi conduce pe oameni cu dreptate, stăpânind cu frică de Dumnezeu, 4 este ca lumina dimineţii atunci când răsare soarele pe cerul senin. El seamănă cu razele soarelui după ploaie – care fac să crească iarba din pământ». 5 Oare nu este aşa familia mea în faţa lui Dumnezeu? El a ratificat cu mine un legământ valabil pentru totdeauna, bine conceput în toate aspectele şi pe care îl respectă în cele mai mici amănunte. Oare nu va face El să rezulte din respectarea acestui legământ tot ce conduce la salvarea şi bucuria mea? 6 Dar cei nedrepţi sunt toţi ca nişte spini buni de aruncat, pe care nu poţi să îi iei cu mâna. 7 Oricine îi atinge, foloseşte o unealtă de fier sau mânerul unei lance; şi îi arde imediat!” 8 Urmează lista care cuprinde numele luptătorilor remarcabili pe care îi avea David: Ioşeb-Başebet – un tahchemonit. El era comandant între primii trei dintre cei mai remarcabili luptători. Ioşeb-Başebet şi-a ridicat lancea şi a luptat împotriva a opt sute de duşmani, pe care i-a omorât într-un conflict. 9 Următorul era Elazar – fiul lui Dodo – urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei luptători remarcabili care, împreună cu David, s-a opus filistenilor adunaţi la Pas-Damim pentru război. Atunci, israelienii se retrăgeau; 10 dar el a rămas pe loc şi a omorât filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas încleştată pe sabie. Iahve a facilitat o mare victorie în acea zi. Armata s-a întors la Elazar doar ca să ia prada. 11 Un alt luptător remarcabil a fost Şama – fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se adunaseră la Lehi, unde exista un teren pe care crescuse linte. Armata (israeliană) fugise din faţa filistenilor; 12 dar Şama a stat în mijlocul acelui teren şi l-a apărat, omorându-i pe filisteni. Iahve a favorizat atunci o mare victorie. 13 Altădată, în timpul seceratului, cei trei care făceau parte dintr-un grup de treizeci de comandanţi, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce un grup înarmat al filistenilor îşi stabilise tabăra în valea Refaim. 14 David era atunci în fortăreaţă, iar armata organizată a filistenilor era la Betleem. 15 Lui David i s-a făcut sete; şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?” 16 Cei trei luptători remarcabili au reuşit să treacă neobservaţi prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o la David evitând orice (posibil) incident. Dar el nu a vrut să o bea; ci a vărsat-o înaintea lui Iahve, 17 spunând: „Doamne, în niciun caz nu voi face aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au riscat viaţa?” Şi astfel nu a băut din acea apă. Acesta este un exemplu care arată în ce acţiuni riscante se puteau implica cei trei luptători. 18 Abişai – fratele lui Ioab – fiul Ţeruiei, era conducătorul lor. El a luptat cu lancea împotriva a trei sute de duşmani; şi i-a omorât. Astfel, el şi-a câştigat un renume în faţa celor trei luptători. 19 Era mai respectat decât ceilalţi; şi a ajuns chiar comandantul lor; dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei luptători. 20 Benaia – fiul lui Iehoiada – era şi el un luptător remarcabil; şi provenea din Cabţeel. Benaia a făcut lucruri extraordinare. El i-a omorât pe doi dintre cei mai renumiţi luptători moabiţi; iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână, unde a omorât un leu. 21 A omorât şi un egiptean uriaş. Acela era înarmat cu o lance, în timp ce Benaia s-a dus spre el doar cu un toiag. El a smuls lancea din mâna egipteanului şi l-a omorât cu propria lui lance. 22 Asemenea acţiuni făcea Benaia – fiul lui Iehoiada; şi a devenit la fel de apreciat ca cei trei luptători remarcabili. 23 Era mai respectat decât cei treizeci; dar nu a avut performanţele celor trei. David l-a desemnat să îi fie conducătorul gărzii personale. 24 Dintre cei treizeci, făceau parte: Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem; 25 haroditul Şama; haroditul Elica; 26 paltitul Heleţ; Ira, fiul tecoanitului Icheş; 27 Abiezer din Anatot; huşatitul Mebunai; 28 ahohitul Ţalmon; netofatitul Maharai; 29 Heled, fiul netofatitului Baana; Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva beniamiţilor; 30 piratonitul Benaia; Hidai din văile Gaaş; 31 arbatitul Abi-Albon; barhumitul Azmavet; 32 şaalbonitul Eliahba; fiii lui Iaşen; Ionatan, 33 fiul araritului Şama; Ahiam, fiul araritului Şarar; 34 Elifelet, fiul maacatitului Ahasbai; Eliam, fiul ghilonitului Ahitofel; 35 carmelitul Heţrai; arbitul Paarai; 36 Igal, fiul lui Natan din Ţoba; gaditul Bani; 37 amonitul Ţelec; beerotitul Naharai, cel care îi transporta armele lui Ioab, fiul Ţeruiei; 38 itritul Ira, itritul Gareb 39 şi hititul Urie. Împreună, ei erau treizeci şi şapte de luptători.