1 Mânia lui Iahve s-a declanşat încă o dată împotriva lui Israel; şi l-a provocat pe David împotriva lor, spunându-i: „Du-te şi fă recensământul celor din teritoriul (poporu)lui (numit) Israel şi al celor din teritoriul (poporului) numit Iuda!” 2 Regele le-a zis lui Ioab şi conducătorilor armatei care erau cu el: „Mergeţi prin teritoriul tuturor triburilor lui Israel – de la cel locuit de urmaşii lui Dan până la Beer-Şeba – şi faceţi recensământul poporului, ca să ştiu la cât a ajuns numărul (bărbaţilor) lui!” 3 Dar Ioab i-a zis regelui: „Dumnezeul tău care se numeşte Iahve să înmulţească poporul de o sută de ori mai mult; şi doresc ca stăpânul meu – regele – să considere că acest lucrul nu este suficient! Totuşi, de ce doreşte regele – care este stăpânul meu – să facă acest recensământ?” 4 Dar porunca regelui dată lui Ioab şi conducătorilor armatei nu s-a modificat. Atunci Ioab şi conducătorii armatei au plecat de la rege ca să facă recensământul oamenilor din poporul Israel. 5 După ce au traversat Iordanul, şi-au stabilit tabăra la Aroer – la sudul oraşului – în mijlocul unei văi înguste. Apoi au traversat teritoriul numit Gad şi s-au deplasat spre Iazer. 6 Au ajuns în Ghilad şi în teritoriul lui Tahtim-Hodşi; apoi au mers la Dan-Iaan şi prin vecinătăţile acestuia până înspre Sidon. 7 Au ajuns până la oraşul Tir şi în toate oraşele hiviţilor, ale canaaniţilor, îndreptându-se spre Beer-Şeba, în partea de sud a teritoriului numit Iuda. 8 Au parcurs astfel toată ţara; şi după nouă luni şi douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim. 9 Ioab i-a dat regelui numărul bărbaţilor care formau poporul. În (teritoriul numit mai târziu) Israel erau opt sute de mii de bărbaţi apţi pentru război; iar în (cel numit ulterior) Iuda – cinci sute de mii de bărbaţi. 10 După ce a făcut acest recensământ al poporului, David a simţit reproşuri în conştiinţa lui. El I-a zis lui Iahve: „Am comis un mare păcat prin ce am făcut! Dar acum, Doamne, Te rog să ierţi păcatul sclavului Tău; pentru că am lucrat total ca un nebun!” 11 În următoarea dimineaţă, atunci când David s-a trezit, Cuvântul lui Iahve a venit la profetul Gad – cel care primea viziuni pentru David – şi i-a zis: 12 „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Iahve: ‘Îţi prezint trei dezastre! Alege unul dintre ele; şi te voi lovi cu acela!’»” 13 Gad a venit la David şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce alegi? Şapte ani de foamete în ţară, trei luni în timpul cărora să fugi din faţa duşmanilor tăi în timp ce ei te vor urmări, sau trei zile în timpul cărora să fie în ţară o epidemie? Acum, gândeşte-te şi decide ce trebuie să răspund Celui care m-a trimis!” 14 David i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare încurcătură! Mai bine să fim pedepsiţi direct de mâna lui Iahve – pentru că mila Lui este nelimitată – decât să ajung la discreţia oamenilor!” 15 Iahve a trimis o epidemie în Israel. Ea a acţionat începând din acea dimineaţă şi până la expirarea timpului stabilit. Din teritoriile locuite de urmaşii lui Dan şi până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. 16 În timp ce îngerul stătea cu mâna întinsă spre Ierusalim şi îl distrugea, Iahve a regretat faptul că se întâmpla acel dezastru; şi i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Suficient! Retrage-ţi mâna!” Îngerul lui Iahve era lângă terenul agricol al iebusitului Aravna. 17 Când a văzut îngerul care lovea poporul, David I-a zis lui Iahve: „Este deja un lucru ştiut de toţi: că eu sunt cel care a păcătuit! Eu am comis păcatul! Dar oare ce au făcut aceste oi? Te rog, fă ca mâna Ta să acţioneze numai împotriva mea şi împotriva familiei mele!” 18 Gad a venit la David în acea zi; şi i-a zis: „Du-te şi construieşte-I lui Iahve un altar pe terenul agricol al iebusitului Aravna!” 19 David s-a dus şi a făcut exact cum îi poruncise Iahve prin Gad. 20 Aravna s-a uitat; şi a văzut atât pe rege cât şi pe slujitorii lui venind spre el. Atunci a ieşit din acel teren şi s-a aplecat cu faţa spre pământ înaintea regelui. 21 El l-a întrebat: „De ce a venit stăpânul meu – regele – la slujitorul lui?” David i-a răspuns: „Doresc să îţi cumpăr acest teren, ca să construiesc aici un altar (dedicat) lui Iahve; şi astfel să înceteze dezastrul care a venit împotriva poporului.” 22 Aravna, i-a zis lui David: „Stăpânul meu – regele – poate să îşi aducă animale şi să le sacrifice aşa cum doreşte. Aici sunt şi boii care vor fi arşi integral; iar uneltele de treierat şi jugul pot fi folosite ca lemne. 23 Aravna le va dona pe toate acestea regelui!” Apoi a mai zis: „Doresc ca Dumnezeul tău care se numeşte Iahve, să te primească!” 24 Dar regele i-a zis lui Aravna: „Nu aşa! Vreau să cumpăr toate acestea de la tine. Îţi voi plăti pentru ele! Nu voi aduce lui Iahve – Stăpânului meu – arderi integrale care să nu mă coste nimic!” Astfel, David a cumpărat terenul şi boii cu cincizeci de şecheli de argint. 25 Apoi David a construit acolo un altar (închinat) lui Iahve; şi I-a adus arderi integrale şi sacrificii de pace. Iahve a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară; şi astfel a fost oprit dezastrul care venise peste Israel.