1 Războiul dintre urmaşii lui Saul şi cei ai lui David a durat mult timp. David devenea o forţă din ce în ce mai mare, în timp ce familia lui Saul îşi perdea influenţa. 2 Fiii lui David care i s-au născut la Hebron, au fost: Amnon – primul născut. El era fiul izreelitei Ahinoam. 3 Chileab – era al doilea – fiul Abigailei, văduva carmelitului Nabal. Absalom a fost al treilea fiu al lui David. El era fiul Maacăi – fiica lui Talmai, regele Gheşurului. 4 Adonia – al patrulea – a fost fiul Haghitei. Şefatia – al cincilea – era fiul născut de Abital. 5 Al şaselea a fost Itream – fiul soţiei lui David numită Egla. Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în localitatea Hebron. 6 În timpul războiului dintre urmaşii lui Saul şi cei ai lui David, Abner a devenit un luptător remarcabil între urmaşii lui Saul. 7 Saul avusese o concubină care se numea Riţpa. Ea era fiica lui Aia. Iş-Boşet i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?” 8 Abner s-a supărat foarte rău din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet; şi i-a zis: „Ce sunt eu (pentru tine) – cap de câine? Susţin oare pe urmaşii lui Iuda? Astăzi am demonstrat loialitate faţă de urmaşii tatălui tău – Saul –, faţă de fraţii şi faţă prietenii lui. Nu te-am trădat oamenilor lui David; iar tu mă declari astăzi vinovat din cauza acestei femei!? 9 Dumnezeu să Îşi manifeste toată duritatea faţă de Abner dacă de acum înainte nu voi susţine pe David în tot ce Iahve i-a promis prin jurământ 10 când a zis că va lua guvernarea de la familia lui Saul şi va înălţa tronul lui David care va guverna în Israel şi pentru urmaşii Iuda, de la teritoriile locuite de către urmaşii Dan până la Beer-Şeba!” 11 Iş-Boşet nu a mai avut curajul să îi spună ceva lui Abner, pentru că îi era frică de el. 12 Apoi Abner a trimis din partea lui nişte mesageri la David, ca să îi spună: „A cui este ţara?” Apoi a adăugat: „Ratifică un legământ cu mine; şi eu te voi ajuta să determini întregul Israel să fie în favoarea ta.” 13 David a răspuns: „Sunt de acord. Voi face un legământ cu tine; dar cu o singură condiţie: să nu apari înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal – fiica lui Saul – atunci când vii la mine!” 14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet – fiul lui Saul – să îi spună: „Dă-mi-o pe soţia mea – pe Mihal – cu care m-am logodit după ce am adus (lui Saul) o sută de organe genitale exterioare de-ale filistenilor!” 15 Iş-Boşet a trimis pe cineva să o aducă; şi ea a fost luată de la soţul ei – de la Paltiel – fiul lui Laiş. 16 Soţul ei a mers împreună cu ea – plângând în urma ei – până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!” El s-a întors şi s-a dus acasă. 17 Apoi Abner a vorbit cu cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel; şi le-a zis: „Cu mai mult timp în urmă l-aţi dorit ca rege pe David. 18 Acum confirmaţi-l ca rege; pentru că Iahve a spus despre el: «Prin mâna sclavului Meu – David – Îmi voi salva poporul numit Israel de opresiunea filistenilor şi a tuturor duşmanilor lui.»” 19 Abner le-a vorbit şi beniamiţilor. Apoi s-a dus la Hebron, ca să îi spună lui David tot ce doreşte să facă Israel şi întregul trib al urmaşilor lui Beniamin. 20 A ajuns la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi. David a organizat un banchet pentru ei. 21 Abner i-a zis lui David: „Permite-mi să plec şi să adun întregul Israel la stăpânul meu care este rege. Intenţionez astfel să îi determin să ratifice un legământ cu tine, ca să guvernezi oriunde doreşte sufletul tău!” David i-a permis lui Abner să se retragă; şi astfel el a plecat în pace. 22 Imediat după ce plecase Abner, a venit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Se întorceau de la un jaf, aducând o mare pradă cu ei. Abner nu mai era împreună cu David la Hebron, pentru că îi permisese să plece; iar el plecase liniştit. 23 Când a venit Ioab împreună cu armata care era cu el, i s-a spus că Abner – fiul lui Ner – a fost la rege, că acesta i-a permis să plece şi că astfel el a plecat în pace. 24 Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai permis să plece. De ce? 25 Îl cunoşti bine pe Abner – fiul lui Ner! El a venit să te înşele, să îţi cunoască intenţiile şi să ştie tot ce faci!” 26 După ce a plecat de la David, Ioab a trimis mesageri la Abner. Astfel, prin intermediul lor, el l-a adus înapoi de la fântâna lui Sira. Dar David nu ştia nimic. 27 Atunci când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat separat, lângă poartă, prefăcându-se că ar dori să îi vorbească ceva în mod secret. Şi ca să îl răzbune pe fratele lui numit Asael, Ioab l-a lovit pe Abner în stomac. Astfel a murit Abner. 28 Când David a fost informat despre ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea lui Iahve, pentru totdeauna, de moartea lui Abner – fiul lui Ner. 29 Declar că vina acestei morţi trebuie să fie în exclusivitate a lui Ioab şi a familiei tatălui lui! Să se întâmple ca între urmaşii lui să existe totdeauna cineva care să aibă o hemoragie, cineva lepros, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă omorât de sabie şi cineva care să nu aibă ce să mănânce!” 30 Ioab împreună cu fratele lui numit Abişai l-au omorât pe Abner pentru că în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor numit Asael. 31 David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, înconjuraţi-vă cu saci şi mergeţi plângând pentru (moartea lui) Abner!” Regele David mergea în urma sicriului în care era transportat Abner. 32 L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui; şi întregul popor a făcut acelaşi lucru. 33 Regele a cântat acest cântec de jale: „Oare este posibil să moară Abner cum moare un trădător? 34 Nu aveai mâinile legate şi nici picioarele imobilizate cu lanţuri! Ai murit ca unul care este învins de oameni laşi!” Şi tot poporul a plâns din nou pentru Abner. 35 Tot cei care erau prezenţi acolo, s-au apropiat de David ca să îl determine să mănânce cât mai era încă ziuă. Dar el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui!” 36 Acest lucru a fost cunoscut de întregul popor; şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ce făcea regele a fost agreat de popor. 37 Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38 Apoi David le-a zis slujitorilor lui: „Nu înţelegeţi că astăzi a căzut în Israel un prinţ care a fost un om remarcabil? 39 Astăzi, deşi sunt uns ca rege, eu nu am suficientă forţă (să acţionez împotriva lor); iar aceşti bărbaţi – fiii Ţeruiei – îmi sunt superiori. Doresc ca Iahve să îl recompenseze pe cel rău conform răutăţii lui!”