2
După toate aceste lucruri, David L-a întrebat pe Iahve: „Să mă duc în vreunul dintre oraşele (teritoriu)lui (numit) Iuda?” Iahve i-a răspuns: „Du-te!” David L-a mai întrebat: „Unde să mă duc?” Iahve i-a răspuns: „La Hebron.” David s-a dus acolo împreună cu soţiile lui: cu izreelita Ahinoam şi cu Abigail – văduva carmelitului Nabal. David i-a luat şi pe oamenii care merseseră împreună cu el – pe fiecare împreună cu familia lui; iar aceştia au locuit în apropierea Hebronului. Bărbaţii din teritoriile locuite de urmaşii lui Iuda au venit şi l-au uns acolo pe David ca rege pentru teritoriul numit Iuda. I s-a spus lui David că bărbaţii din Iabeş-Ghilad l-au înmormântat pe Saul. Atunci el a trimis nişte mesageri la ei, spunându-le prin intermediul lor: „Să fiţi binecuvântaţi de Iahve pentru că aţi manifestat această bunătate faţă de stăpânul vostru – faţă de Saul – înmormântându-l. Doresc ca Iahve să Îşi manifeste bunătatea faţă de voi şi să vă recompenseze! Pentru fapta pe care aţi făcut-o, mă voi comporta şi eu personal faţă de voi cu aceeaşi bunătate! Acum, încurajaţi-vă şi fiţi luptători remarcabili; pentru că stăpânul vostru – Saul – a murit; iar oamenii din tribul lui Iuda m-a uns pe mine ca rege pentru ei.” În acest timp, Abner – fiul lui Ner – conducătorul armatei lui Saul, l-a luat pe Iş-Boşet care era fiul lui Saul; şi l-a traversat Iordanul, în dreptul localităţii Mahanaiim. Acolo l-a declarat rege în zona numită Ghilad, pentru aşuriţi, pentru Izreel, pentru teritoriul urmaşilor lui Efraim, pentru cel locuit de urmaşii lui Beniamin şi pentru întregul (teritoriu care s-a numit) Israel. 10 Iş-Boşet – fiul lui Saul – avea patruzeci de ani când a început să guverneze în Israel; şi a fost astfel rege pentru doi ani. Dar tribul lui Iuda l-a urmat pe David. 11 Timpul cât a guvernat David la Hebron ca rege al tribului lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni. 12 Abner – fiul lui Ner – împreună cu slujitorii lui Iş-Boşet, a plecat din Mahanaiim şi s-a dus la Ghivon. 13 Atunci Ioab – fiul Ţeruiei – împreună cu slujitorii lui David, au plecat şi ei din locul în care erau; şi i-au întâlnit la iazul din Ghivon. Un grup stătea pe un mal al iazului şi altul pe celălalt mal. 14 Abner i-a zis lui Ioab: „Să se lupte tinerii între ei; iar noi vom asista!” Ioab a răspuns: „Sunt de acord!” 15 S-au prezentat nişte tineri în număr egal: erau doisprezece reprezentanţi pentru tribul lui Beniamin şi pentru Iş-Boşet; şi doisprezece reprezentanţi care îi slujeau lui David. 16 Fiecare şi-a apucat adversarul de cap şi i-a înfipt sabia între coaste. Astfel au murit toţi. Aşa se explică de ce acel loc din Ghivon s-a numit de atunci Helcat-Haţurim. 17 Lupta a fost foarte dură în acea zi; iar Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de slujitorii lui David. 18 Între ei erau acolo şi cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael alerga rapid: ca o capră sălbatică. 19 A plecat să urmărească pe Abner, fără să devieze la dreapta sau la stânga de la urmărirea lui. 20 Abner a privit în urmă; şi a întrebat: „Tu eşti, Asael” Asael i-a răspuns: „Da, eu sunt!” 21 Atunci Abner i-a zis: „Treci în dreapta sau în stânga, prinde pe unul dintre tineri şi ia-i armura!” Dar Asael nu a încetat să îl urmărească. 22 Abner i-a zis din nou lui Asael: „Nu mă mai urmări! De ce să fiu determinat să te omor? Cum îl voi privi atunci pe fratele tău – pe Ioab – în ochi?” 23 Dar Asael a refuzat să se oprească din acea urmărire. Atunci Abner l-a lovit în stomac cu vârful lăncii; şi ea i-a ieşit prin spate. Asael a murit pe loc; şi toţi cei care ajungeau la locul în care murise, se opreau. 24 Ioab şi Abişai au continuat să îl urmărească pe Abner. Când se însera, au ajuns la dealul Ama – în estul localităţii Ghiah – pe drumul care conduce spre deşertul Ghivon. 25 În acest timp, beniamiţii s-au adunat în jurul lui Abner şi au format un grup care s-a dus pe vârful unui alt deal. 26 Abner l-a strigat pe Ioab şi i-a zis: „Chiar este nevoie ca sabia să distrugă în continuare? Nu realizezi că se va sfârşi dramatic (pentru tine)? Cât timp va mai trece până când vei porunci oamenilor tăi să nu îşi mai urmărească fraţii?” 27 Ioab i-a răspuns: „Jur pe Dumnezeul care este viu că dacă nu ai fi vorbit, oamenii mei ar fi continuat urmărirea fraţilor lor până dimineaţă!” 28 Apoi Ioab a sunat din corn; şi toţi oamenii lui au încetat lupta. Nu i-au mai urmărit pe israelieni şi nici nu s-au mai luptat împotriva lor. 29 Atunci Abner împreună cu oamenii lui au mers toată acea noapte prin Araba. Au traversat Iordanul, au parcurs tot teritoriul Bitronul şi au ajuns la Mahanaiim. 30 În acest timp, Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner; şi şi-a adunat toţi oamenii. Dintre slujitorii lui David, cu excepţia lui Asael, muriseră doar nouăsprezece bărbaţi. 31 Dar slujitorii lui David omorâseră trei sute şaizeci de bărbaţi beniamiţii care fuseseră împreună cu Abner. 32 Apoi au luat corpul lui Asael şi l-au pus în mormântul familiei lui din Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi au ajuns la Hebron când se lumina.