1 Dar vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia, pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,
2 prin care şi sînteţi mîntuiţi, dacă ţineţi cu tărie acel cuvînt pe care vi I-am vestit ca Evanghelie; altfel, în zadar aţi devenit credincioşi.
3 Căci v-am predat mai întîi ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor;
4 şi că a fost înmormîntat şi că a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,
5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi trăiesc pînă acum, dar unii au adormit.
7 După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 Dar la urma tuturor, ca unuia născut nu la timpul potrivit, mi S-a arătat şi mie.
9 Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli, unul care nu sînt potrivit să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Adunarea lui Dumnezeu.
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci m-am ostenit mai mult ca toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este cu mine.
11 Deci, fie eu, fie ei, aşa predicăm, şi aşa aţi devenit credincioşi.
12 Dar dacă Cristos este predicat că a înviat dintre cei morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13 Dacă însă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat.
14 Dar dacă n-a înviat Cristos, prin urmare şi predicarea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15 Noi însă suntem găsiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am adus mărturie împotriva lui Dumnezeu că El a înviat pe Cristos, pe care nu L-a înviat, dacă într-adevăr morţii nu învie.
16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Cristos n-a înviat.
17 Dar, dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este fără folos, voi sînteţi încă în păcatele voastre
18 şi, prin urmare, şi cei adormiţi în Cristos sînt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem mai de plîns decît toţi oamenii!
20 Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pîrga celor adormiţi.
21 Căci, întrucît moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit şi învierea morţilor.
22 Căci, după cum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos, toţi vor fi făcuţi vii,
23 dar fiecare în ceata lui: ca pîrgă, Cristos; apoi cei ce sînt ai lui Cristos, la venirea Lui.
24 După aceea, sfîrşitul, cînd El va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie şi orice autoritate şi putere.
25 Căci trebuie ca El să împărătească pînă va pune pe toţi duşmanii Săi sub picioarele Sale.
26 Duşmanul cel din urmă care va fi nimicit este moartea.
27 „Căci El a supus totul sub picioarele Lui”. Dar cînd El zice că totul îi este supus, este vădit că afară de Cel ce I-a supus totul.
28 Şi cînd totul îi va fi supus, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus totul, ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei ce se lasă botezaţi pentru cei morţi? Dacă de fapt nu învie morţii, de ce se mai lasă ei botezaţi pentru ei?
30 Şi de ce suntem şi noi în pericol în fiecare ceas?
31 Zilnic mor, fraţilor, pe lauda pe care o am din pricina voastră, în Cristos Isus, Domnul nostru!
32 Dacă, în felul omului, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, „să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri”.
33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34 Treziţi-vă, cum este drept, şi nu păcătuiţi! Căci unii n-au nici o cunoştinţă de Dumnezeu, spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce fel de trup vin ei?”
36 Nechibzuitule! Ce semeni tu nu este făcut viu, dacă nu moare.
37 Şi ce semeni: nu semeni trupul care va fi, ci numai un grăunte, de exemplu: de grîu, sau de altă sămînţă.
38 Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum a dorit; şi fiecărei seminţe un trup propriu.
39 Nu orice carne este aceeaşi carne, ci o alta a oamenilor, şi o alta carnea vitelor, şi o alta carnea păsărilor, şi o alta cea a peştilor.
40 Şi sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea celor cereşti, şi alta a celor pămînteşti.
41 Alta este strălucirea soarelui, şi alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; căci o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42 Aşa este şi învierea morţilor. Este semănat în putrezire, învie în neputrezire;
43 este semănat în necinste, învie în glorie; este semănat în slăbiciune, învie în putere.
44 Este semănat un trup sufletesc, învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup sufletesc, există şi unul duhovnicesc.
45 Aşa şi este scris: „Cel dintîi om, Adam, a devenit un suflet viu”. Ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viaţă.
46 Dar mai întîi nu este cel duhovnicesc, ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc.
47 Cel dintîi om, din pămînt, este ţarină; al doilea Om este din cer.
48 Cum este cel din ţarină, aşa sînt şi cei din ţărînă; şi cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.
49 Şi cum am purtat chipul celui din ţărînă, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Dar aceasta spun, fraţilor: Carnea şi sîngele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: Nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la – cea din urmă trîmbiţă. Căci se va trîmbiţă, şi morţii vor fi înviaţi nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Căci trebuie ca putrezirea aceasta să îmbrace neputrezirea, şi ce este muritor să îmbrace nemurirea.
54 Dar cînd această putrezire va îmbrăca neputrezirea, şi ceea ce este muritor va îmbrăca nemurirea, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de victorie”.
55 „Unde îţi este victoria, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
56 Dar boldul morţii este păcatul, însă puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!
58 De aceea, iubiţii mei fraţi fiţi tari, neclintiţi, prisosind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.