1 Urmăriţi dragostea. Dar rîvniţi după darurile duhovniceşti, însă mai mult să profeţiţi.
2 Căci, cine vorbeşte în limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, însă, în duh, el vorbeşte taine.
3 Cine profeţeşte însă, vorbeşte oamenilor spre zidire şi îndemnare şi îmbărbătare.
4 Cine vorbeşte în limbă se zideşte pe sine însuşi; însă cine profeţeşte, zideşte adunarea.
5 Eu însă doresc ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai mult să profeţiţi, Cine profeţeşte este mai mare decît cine vorbeşte în limbi; afară numai dacă tălmăceşte, ca să primească adunarea zidire.
6 Dar acum, fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, de ce folos vă voi fi, dacă nu vă voi vorbi fie în descoperire, fie în cunoştinţă, fie în profeţie, fie în învăţătură?
7 La fel lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau ce se cîntă cu harfa?
8 Căci şi trîmbiţa, dacă dă un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă?
9 Aşa şi voi prin limbă, dacă nu daţi o vorbă înţeleasă, cum se va înţelege ce se vorbeşte? Căci veţi fi ca unii care vorbesc în vînt.
10 De exemplu, sînt multe feluri de sunete în lume, şi nici unul din ele nu este fără glas.
11 Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine.
12 Tot aşa şi voi, întrucît sînteţi zeloşi după darurile duhovniceşti, căutaţi ca să le aveţi din belşug, pentru zidirea adunării.
13 De aceea, cine vorbeşte în limbă să se roage ca s-o şi tălmăcească.
14 Căci, dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15 Deci ce urmează de aici? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
16 Fiindcă, dacă aduci laudă în duh, cum îşi va spune „amin”-ul la mulţumirea ta cel care ia locul celui necunoscător, întrucît el nu ştie ce spui?
17 Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este zidit.
18 Mulţumesc lui Dumnezeu, eu vorbesc în limbi mai mult decît voi toţi.
19 Dar în adunare aş vrea mai degrabă să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decît zece mii de cuvinte în limbă.
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate fiţi ca nişte prunci, dar în gîndire fiţi maturi.
21 În Lege este scris: „Prin cei cu alte limbi şi prin buze străine voi vorbi acestui popor, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.
22 Aşa că limbile sînt un semn, nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Dar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23 Deci, dacă întreaga adunare se strînge în acelaşi loc, şi toţi vorbesc în limbi, dar intră şi nişte ne­cunoscători sau necredincioşi, nu vor zice că sînteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi profeţesc, şi intră vreun necredincios sau un necunoscător, el este convins de toţi, este cercetat de toţi.
25 Va fi arătat ce este ascuns în inima lui, şi astfel, căzînd cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, vestind: „Cu adevărat, Dumnezeu este între voi”.
26 Deci ce urmează de aici, fraţilor? Cînd vă strîngeţi laolaltă, fiecare are un psalm, are o învăţătură, are o descoperire, are o vorbire în limbă, are o tălmăcire; toate să fie spre zidire.
27 Dacă vorbeşte cineva în limbă, să fie doi sau cel mult trei, şi la rînd, şi unul singur să tălmăcească.
28 Dar dacă nu este tălmăcitor, să tacă în adunare, însă să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29 Dar profeţii să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30 Însă dacă altuia, care şade, i se dă o descoperire, cel dintîi să tacă.
31 Căci puteţi să profeţiţi toţi, unul cîte unul, pentru ca toţi să înveţe, şi toţi să fie îndemnaţi.
32 Şi duhurile profeţilor sînt supuse profeţilor,
33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.
34 Ca în toate adunările sfinţilor, femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35 Dar dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe soţii lor, căci este ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare.
36 Sau de la voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns el?
37 Dacă i se pare cuiva că este profet sau duhovnicesc, să recunoască că ce vă scriu eu este porunca Domnului.
38 Dar dacă cineva nu ştie, să nu ştie!
39 Astfel, fraţii mei, rîvniţi după profeţie, şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi.
40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi în ordine.