1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor şi ale îngerilor, însă nu am dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Şi dacă am un dar de profeţie şi cunosc toate tainele şi toată ştiinţa; şi dacă am toată credinţa aşa încît să mut munţi, însă nu am dragoste, nu sînt nimic.
3 Şi dacă îmi dau toată averea ca să hrănesc pe alţii, şi dacă îmi dau trupul ca să mă laud, însă nu am dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4 Dragostea este îndelung-răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută cele ale ei, nu se lasă provocată la minie, nu pune la socoteală răul,
6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură împreună cu adevărul,
7 îndură totul, crede totul, nădăjduieşte totul, rabdă totul.
8 Dragostea nu piere niciodată. Dar fie profeţii, ele vor fi înlăturate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoştinţă, ea va fi înlăturată.
9 Căci cunoaştem parţial şi profeţim parţial;
10 dar cînd vine ce este desăvîrşit, acest „parţial” va fi înlăturat.
11 Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, gîndeam ca un copil, judecam ca un copil; cînd am devenit bărbat, am înlăturat ce era copilăresc.
12 Căci acum vedem ca într-o oglindă, în chip neclar; dar atunci faţă în faţă. Acum cunosc parţial; dar atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut.
13 Acum însă rămîn credinţa, nădejdea, dragostea, acestea trei; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.