1 Cu privire însă la ce mi-aţi scris: este bine pentru un om să nu se atingă de femeie.
2 Dar, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă propria lui soţie, şi fiecare femeie să-şi aibă propriul ei soţ.
3 Soţul să-şi împlinească faţă de soţie datoria de soţ, dar la fel şi soţia faţă de soţ.
4 Soţia nu este stăpînă pe trupul ei, ci soţul. Dar la fel, nici soţul nu este stăpîn pe trupul lui, ci soţia.
5 Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decît doar prin învoială, pentru o vreme, ca să vă dedicaţi rugăciunii (şi postului), şi apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrînării voastre.
6 Dar aceasta o spun ca o îngăduire, nu ca o poruncă.
7 Totuşi, eu aş dori ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are propriul lui dar de la Dumnezeu: unul într-un fel, şi altul într-altul.
8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor însă le spun: Este bine pentru ei dacă rămîn ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească, căci este mai bine să se căsătorească decît să ardă de dorinţă.
10 Celor căsătoriţi însă, le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de bărbat.
11 – Dar dacă totuşi este despărţită, să rămînă necăsătorită, sau să se împace cu soţul ei –. Şi soţul să nu-şi lase soţia.
12 Dar celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o soţie necredincioasă, şi ea se învoieşte să locuiască cu el, să nu divorţeze de ea.
13 Şi dacă o soţie are un soţ necredincios, şi el se învoieşte să locuiască cu ea, să nu divorţeze de soţ.
14 Căci soţul necredincios este sfinţit prin soţie, şi soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum sînt sfinţi.
15 Totuşi, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă; în asemenea cazuri, fratele sau sora nu sînt înrobiţi, căci Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16 Căci ce ştii tu, soţie, dacă vei mîntui pe soţul tău? Sau ce ştii tu, soţule, dacă vei mîntui pe soţia ta?
17 Încolo, cum a împărţit Domnul fiecăruia, cum a chemat Dumnezeu pe fiecare, aşa să umble el! Şi astfel rînduiesc eu în toate adunările.
18 A fost cineva chemat tăiat împrejur? Să rămînă tăiat împrejur. A fost cineva chemat în netăierea împrejur? Să nu se lase tăiat împrejur.
19 Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare să rămînă în chemarea aceea în care a fost chemat.
21 Ai fost chemat ca rob? Nu te nelinişti de aceasta; dar şi dacă poţi să devii liber, mai degrabă trage foloase.
22 Căci cel chemat ca rob în Domnul este un eliberat al Domnului. La fel, şi cel chemat ca liber este un rob al lui Cristos.
23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi robi ai oamenilor.
24 Fiecare, fraţilor, să rămînă înaintea lui Dumnezeu în ceea ce a fost chemat.
25 Despre fecioare însă, n-am o poruncă din partea Domnului, dar îmi dau o părere, ca unul căruia mi s-a dăruit har de la Domnul ca să fiu vrednic de crezare.
26 Socotesc deci că aceasta este bine, din pricina nevoii prezente: Este bine pentru un om să fie aşa cum este.
27 Eşti legat de soţie? Nu căuta dezle­gare. Eşti dezlegat de soţie? Nu căuta soţie.
28 Dar şi dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. Şi fecioara, dacă se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar unii ca aceştia vor avea necazuri în privinţa cărnii, eu însă aş vrea să vă cruţ.
29 Dar aceasta spun, fraţilor: Vremea este scurtată. De acum, şi cei ce au soţii să fie ca şi cum n-ar avea,
30 şi cei ce plîng, ca şi cum n-ar plînge, şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, şi cei ce cumpără, ca şi cum nu ar poseda,
31 şi cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci înfăţişarea acestei lumi trece.
32 Dar eu doresc ca voi să fiţi fără griji. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
33 Dar cine este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă soţiei lui,
34 şi este împărţit. Şi femeia necăsătorită şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte atît în trup, cît şi în duh; însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă soţului.
35 Dar vă spun aceasta pentru folosul vostru, nu ca să arunc asupra voastră un laţ, ci spre buna-cuviinţă şi rămînerea fără abatere lîngă Domnul.
36 Dacă socoteşte însă cineva că nu se cuvine pentru fecioria lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se căsătorească.
37 Dar cine stă tare în inima lui, neavînd necesitate, ci are putere peste propria lui voie, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze fecioria, face bine.
38 Astfel, cine se căsătoreşte, face bine, şi cine nu se căsătoreşte, face mai bine.
39 Soţia este legată cît timp îi trăieşte soţul; dar dacă soţul a adormit, este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, numai în Domnul.
40 Dar, după părerea mea, este mai fericită dacă rămîne aşa. Socotesc însă că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.