1 În ce priveşte însă jertfele idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa îngîmfă, dar dragostea zideşte.
2 Dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebu­ie să cunoască.
3 Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de El.
4 Deci, în ce priveşte mîncatul cărnii adusă ca jertfă idolilor, ştim că nu există idol în lume, şi că nu este alt Dumnezeu, decît numai Unul singur.
5 Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţi „zei”, fie în cer, fie pe pămînt – cum şi sînt mulţi „zei” şi mulţi „domni” –,
6 totuşi, pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sînt toate, şi noi pentru El, şi un singur Domn: Isus Cristos, prin care sînt toate, şi noi prin El.
7 Dar această cunoştinţă nu este în toţi. Ci unii, din pricina obişnuinţei de pînă acum cu idolul, mănîncă carnea adusă ca jertfă idolului, şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează.
8 Dar nu mîncarea ne va face plăcuţi faţă de Dumnezeu: nici, dacă nu mîncăm, nu avem vreo lipsă, nici, dacă mîncăm, nu cîştigăm ceva.
9 Luaţi seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
10 Căci, dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, şezînd la masă într-un templu de idoli, conştiinţa lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănînce din jertfele aduse idolilor?
11 Căci prin cunoştinţa ta va pieri cel slab, el, fratele, pentru care a murit Cristos!
12 Dar păcătuind aşa împotriva fraţilor şi rănind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.
13 Chiar de aceea, dacă o mîncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mai mînca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.