1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, cu toţi sfinţii care sînt în toată Ahaia:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
3 Binecuvîntat să fie Dumnezeul şi Tată al Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri,
4 Cel care ne mîngîie în tot necazul nostru, ca să putem mîngîia pe cei ce se află în orice necaz prin mîngîierea cu care noi înşine suntem mîngîiaţi de Dumnezeu!
5 Pentru că, după cum suferinţele lui Cristos prisosesc în noi, aşa prisoseşte şi mîngîierea noastră, prin Cristos.
6 Dar, dacă suntem în necaz, este pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă suntem mîngîiaţi, este pentru mîngîierea voastră, care lucrează prin răbdarea aceloraşi suferinţe pe care le suferim şi noi.
7 Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, ştiind că, după cum sînteţi părtaşi la suferinţe, aşa sînteţi şi la mîngîiere.
8 Căci nu dorim să fiţi în necunoştinţă, fraţilor, despre necazul care ni s-a întîmplat în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterea noastră, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
9 Dar noi înşine aveam în noi sentinţa de moarte, pentru ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu, Cel care învie morţii,
10 care ne-a izbăvit dintr-o aşa mare primejdie de moarte, şi ne izbăveşte, în care nădăjduim că ne va mai izbăvi încă,
11 dacă ajutaţi şi voi cu rugăciunea de cerere pentru noi, astfel ca pentru darul harului dat nouă prin multe persoane să poată fi aduse mulţumiri de către mulţi pentru noi.
12 Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre că ne-am purtat în lume, dar mai ales faţă de voi, în simplitate şi sinceritate înaintea lui Dumnezeu, nu cu înţelepciune omenească, ci în harul lui Dumnezeu.
13 Căci nu vă scriem altceva decît ce citiţi şi recunoaşteţi. Dar nădăjduiesc că pînă la sfîrşit veţi recunoaşte,
14 cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că noi suntem pricina voastră de laudă, după cum şi voi sînteţi a noastră în ziua Domnului Isus.
15 Şi în această încredere voiam să vin mai întîi la voi, ca să aveţi un al doilea har,
16 şi să trec pe la voi în Macedonia; şi iarăşi din Macedonia să vin la voi, şi să fiu petrecut de voi spre Iudeea.
17 Deci, vrînd aceasta, am lucrat cumva cu uşurătate? Sau ceea ce hotărăsc, hotărăsc potrivit cărnii, ca să fie în mine „da, da” si „nu, nu”?
18 Dar credincios este Dumnezeu că cuvîntul nostru faţă de voi nu este „da” şi „nu”.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cris­tos, care a fost predicat între voi prin noi, prin mine şi Silvan şi Timotei, n-a fost „da” şi „nu”, ci în El este înfăptuit un „da”.
20 Căci, oricîte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este „da”-ul; de aceea şi prin El este „amin”-ul, spre gloria lui Dumnezeu prin noi.
21 Însă Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu,
22 care ne-a şi pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
23 Dar chem pe Dumnezeu ca martor faţă de sufletul meu, că eu ca să vă cruţ n-am venit încă la Corint.
24 Nu că domnim peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători cu voi la bucuria voastră; căci voi staţi prin credinţă.