10
Dar eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blîndeţea şi bunătatea lui Cristos, eu, „care fiind prezent sînt smerit între voi, dar cînd sînt absent plin de îndrăzneală împotriva voastră”.
Vă rog însă, ca atunci cînd voi fi prezent, să nu trebuiască să fiu îndrăzneţ cu cu încrederea cu care socotesc să cutez împotriva unora, care socotesc despre noi că am umbla potrivit cărnii.
Căci, deşi umblăm în carne, totuşi nu ne luptăm potrivit cărnii.
Căci armele luptei noastre nu sînt ale cărnii, ci sînt puternice, potrivit cu Dumnezeu, spre dărîmarea întăriturilor,
dărîmînd raţionamentele şi orice ridicătură care se înalţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi luînd captiv orice gînd spre ascultarea faţă de Cristos.
Şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, cînd ascultarea voastră va fi făcută deplină.
La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva are încredere în sine însuşi că este al lui Cristos, să socotească iarăşi în sine însuşi că, după cum el este al lui Cristos, aşa şi noi.
Căci chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul pentru zidirea şi nu pentru dărîmarea voastră, nu voi fi dat de ruşine,
ca să nu par că vreau să vă înfricoşez prin scrisori.
10 „Pentru că scrisorile lui”, zice el, „sînt cu greutate şi tari; dar starea de faţă a trupului lui este slabă, şi cuvîntul lui este de dispreţuit”.
11 Unul ca acesta să socotească aceasta, că, aşa cum suntem în cuvînt, prin scrisori, cînd suntem absenţi, tot aşa vom fi şi în faptă, cînd vom fi prezenţi!
12 Căci nu îndrăznim să ne punem alături sau să ne comparăm cu unii din cei ce se recomandă pe ei înşişi. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se compară cu ei înşişi, sînt fără pricepere.
13 Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci după măsura cîmpului nostru de lucru, pe care ne-a împărţit-o Dumnezeul măsurii, ca să ajungem şi pînă la voi.
14 Căci nu ne întindem dincolo de măsura noastră, ca şi cînd n-am fi ajuns pînă la voi, căci şi pînă la voi am ajuns cu Evanghelia lui Cristos.
15 Nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră cu ostenelile altuia; dar avînd nădejde, dacă credinţa voastră creşte, să ne lărgim cu prisosinţă între voi, după măsura noastră,
16 ca să putem vesti Evanghelia şi dincolo de voi, fără să ne lăudăm în cîmpul de lucru al altuia, cu lucrurile făcute deja.
17 „Dar cine se laudă, să se laude în Domnul”.
18 Căci nu cine se recomandă singur este adeverit, ci acela pe care Domnul îl recomandă.