1 O, de aţi putea îngădui puţină nebunie din partea mea! Dar, de fapt, voi mă îngăduiţi!
2 Căci sînt gelos de voi cu gelozia lui Dumnezeu; căci v-am logodit cu un singur Bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată.
3 Mă tem însă ca nu cumva, după cum şarpele a înşelat pe Eva cu viclenia lui, gîndurile voastre să fie stricate de la simplitatea şi puritatea faţă de Cristos.
4 Căci într-adevăr, dacă cel ce vine predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, o îngăduiţi foarte bine!
5 Căci socotesc că nu sînt cu nimic mai prejos de „superapostolii” aceştia.
6 Dar chiar dacă sînt un neînvăţat în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; ci v-am arătat aceasta în orice privinţă şi în toate.
7 Sau am făcut un păcat, smerindu-mă pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, pentru că v-am vestit în dar Evanghelia lui Dumnezeu?
8 Am jefuit alte adunări, primind de la ele o plată, pentru slujirea voastră.
9 Şi cînd am fost la voi, şi am ajuns în lipsă, n-am fost sarcină nimănui, căci fraţii, care au venit din Macedonia, au completat lipsa mea. Şi în toate m-am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
10 Pe adevărul lui Cristos care este în mine, nimeni nu-mi va amuţi această lăudare în ţinuturile Ahaiei!
11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu!
12 Dar ceea ce fac, voi face şi ca să tai prilejul celor ce doresc un prilej, ca în ceea ce se laudă să fie găsiţi întocmai ca noi.
13 Căci unii ca aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători vicleni, luînd chip de apostoli ai lui Cristos.
14 Şi nu este de mirare, căci Satana însuşi ia chip de înger de lumină.
15 Nu este mare lucru deci dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii. Sfîrşitul lor va fi potrivit cu faptele lor.
16 Iarăşi zic: Să nu mă socotească nimeni fără minte. Sau altfel, primiţi-mă chiar ca unul fără minte, ca să mă laud şi eu puţin.
17 Ceea ce spun, nu spun potrivit cu Domnul, ci ca în nebunie, în această încredere a lăudării.
18 Deoarece mulţi se laudă potrivit cărnii, mă voi lăuda şi eu.
19 Doar voi îngăduiţi cu plăcere pe cei fără minte, voi care sînteţi pricepuţi!
20 Căci voi îngăduiţi, dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă vă înşală cineva, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva pe obraz!
21 O spun ca o necinste, ca şi cum am fi fost slabi! Dar în ceea ce ar îndrăzni cineva – vorbesc în nebunie –, îndrăznesc şi eu.
22 Sînt ei evrei? Şi eu! Sînt ei israeliţi? Şi eu! Sînt ei sămînţa lui Avraam? Şi eu!
23 Sînt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca unul ieşit din minţi –, eu mai mult. În osteneli, şi mai mult; în închisori, şi mai mult; în bătăi, peste măsură; deseori în pericole de moarte.
24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori am suferit naufragiu; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.
26 Deseori în călătorii, în pericole pe rîuri, în pericole din partea tîlharilor, în pericole din partea celor din neamul meu, în pericole din partea neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între fraţi minci­noşi.
27 În osteneală şi trudă, în vegheri deseori, în foame şi sete, în posturi deseori, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte.
28 Pe lîngă cele de afară, este ceea ce apasă asupra mea în fiecare zi: grija pentru toate adunările.
29 Cine este slab, şi eu nu sînt slab? Cine se poticneşte, şi eu nu ard?
30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele privitoare la slăbiciunea mea.
31 Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!
32 În Damasc, guvernatorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă.
33 Şi am fost lăsat în jos pe o fereastră, într-un coş, prin zid, şi am scăpat din mîinile lui.