1 Trebuie să mă laud, deşi nu este de folos; voi veni însă la viziuni şi descoperiri ale Domnului.
2 Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer – dacă a fost în trup, nu ştiu; sau afară din trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie –.
3 Şi cunosc despre un asemenea om, dacă a fost în trup sau în afara trupului, nu ştiu: Dumnezeu ştie,
4 că a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte care nu se pot spune, pe care nu-i este permis unui om să le rostească.
5 Cu unul ca acesta mă voi lăuda; dar, cu mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciuni.
6 Căci, dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi fără minte, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să nu mă socotească cineva mai presus de ceea ce vede în mine sau aude de la mine.
7 Şi, din pricina mărimii peste măsură a descoperirilor, ca să nu mă îngîmf, mi s-a dat un ţepuş pentru carne, un sol al Satanei, ca să mă bată, pentru ca să nu mă îngîmf.
8 Pentru aceasta, L-am rugat de trei ori pe Domnul să-l depărteze de la mine.
9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de-ajuns, căci puterea (Mea) se desăvîrşeşte în slăbiciune”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să-şi aibă locuinţa în mine.
10 De aceea, am plăcere în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în persecuţii, în strîmtorări, pentru Cristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt puternic.
11 Am ajuns fără minte; voi m-aţi silit. Căci eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci în nimic n-am fost în urma acestor „superapostoli”, deşi nu sînt nimic.
12 Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre voi în toată răbdarea, prin semne şi minuni şi fapte puternice.
13 Căci în ce aţi fost voi mai prejos decît celelalte adunări, decît numai că eu însumi nu v-am fost o sarcină? Iertaţi-mi nedreptatea aceasta!
14 Iată, sînt gata să vin a treia oară la voi; şi nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă; căci nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Eu însă foarte bucuros voi cheltui, şi mă voi cheltui de tot pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit oare mai puţin?
16 Dar să fie aşa! Nu v-am împovărat eu însumi; dar, fiind viclean, v-am prins prin înşelăciune!
17 Am tras eu cumva vreun cîştig de la voi prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi?
18 Am rugat pe Tit, şi am trimis împreună cu el pe fratele: A tras Tit cumva vreun cîştig de la voi? N-am umblat noi în acelaşi Duh? Nu pe aceleaşi urme?
19 De multă vreme vouă vi se pare că ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos; dar toate, iubiţilor, sînt spre zidirea voastră.
20 Căci mă tem ca nu cumva, după ce voi veni, să vă găsesc aşa cum n-aş dori, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi dori; ca nu cumva să fie ceartă, invidie, mânie, dezbinări, vorbiri de rău, şuşoteli, îngîmfări, tulburări.
21 Ca nu cumva, după ce voi veni iarăşi, să mă smerească Dumnezeul meu înaintea voastră, şi să jelesc pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s-au pocăit de necurăţia şi curvia şi desfrînarea pe care le-au făptuit.