1 De aceea, avînd slujba aceasta, întrucît ni s-a dăruit milă, noi nu deznădăjdum,
2 ci am renunţat la cele ascunse ale ruşinii, neumblînd cu viclenie, nici falsificînd Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne recomandăm pe noi înşine oricărei conştiinţe omeneşti, înaintea lui Dumnezeu.
3 Şi chiar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită la cei ce pier,
4 necredincioşii cărora dumnezeul acestui veac le-a orbit minţile, ca să nu vadă strălucirea Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5 Căci noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Cristos Isus ca Domn, dar pe noi înşine ca robii voştri, din pricina lui Isus.
6 Pentru că Dumnezeu, care a zis: „Din întuneric să strălucească lumina”, El este Cel care a strălucit în inimile noastre, pentru strălu­cirea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Cristos.
7 Dar avem această comoară în nişte vase de lut, pentru ca nespusa mărime a puterii să fie a lui Dumnezeu, şi nu din noi.
8 Sîntem apăsaţi în toate, dar nu strîmtoraţi; nevăzînd nici o ieşire, dar nu deznădăjduind;
9 persecutaţi, dar nu părăsiţi; aruncaţi jos, dar nu pierduţi;
10 purtînd totdeauna în trupul nostru omorîrea (Domnu)lui Isus, ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru.
11 Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în carnea noastră muritoare.
12 Astfel, în noi lucrează moartea, dar în voi viaţa.
13 Avînd însă acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, şi noi credem, de aceea şi vorbim,
14 ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
15 Căci toate sînt din pricina voastră, ca harul, fiind înmulţit prin mai mulţi, să facă să sporească mulţumirea, spre gloria lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu deznădăjduim, ci dacă într-adevăr omul nostru de afară trece, totuşi cel dinăuntru este reînnoit din zi în zi.
17 Căci povara uşoară a necazului nostru de o clipă lucrează pentru noi dincolo de orice măsură, o greutate veşnică de glorie,
18 întrucît noi nu ne uităm la cele văzute, ci la cele nevăzute; căci cele văzute sînt pentru o vreme, dar cele nevăzute sînt veşnice.